Despre perseverenta si obiective cu Andrei Rosu

Andrei Rosu s-a hotarat acum 3 ani de zile ca vrea sa isi schimbe niste obiceiuri nu tocmai sanatoase pe care le avea in acel moment – acelea de a veni de la serviciu, de a se aseza direct in canapea, de a mancat nesanatos si de a butona telecomanda de la televizor, cu unele obiceiuri mai bune.

Asa ca s-a hotarat sa se apuce de alergat. La serviciu nu ii placea aerul conditionat, iar intr-o zi o colega a vrut sa faca o gluma si i-a trimis un mail cu detalii despre maratonul de la Polul Nord. Ce credeti ca a facut? S-a hotarat sa mearga la aceasta competitie. La maratonul de la Polul Nord! O sa cititi mai departe in interviu cu cat timp inainte s-a apucat de antrenament si de ce a ales tocmai aceasta competitie, iar jos de tot aveti filmuletul chiar de la acel maraton.


Andrei insa nu s-a oprit aici. A alergat 7 maratoane ┼či 7 ultramaratoane pe 7 continente intr-un an si 217 zile, inscriindu-se astfel în Guinness World Records la categoria „Fastest time to run a marathon and ultra marathon on each continent”, iar pe 2 martie 2013 a terminat Florida Double Iron, unde a inotat 7,6 km, a mers pe bicicleta 360 km si a alergat 84,4 km, in numai 35 de ore si 8 minute.

Mi-am zis ca trebuie sa il cunosc pe acest om, asa ca m-am dus si am stat de vorba cu el. 

Dupa cum spune si el, nu a fost un sportiv profesionist, i-a luat 33 de ani ca sa inceapa sa alerge. L-am intrebat ce anume l-a determinat sa faca aceasta schimbare.

Andrei: La un moment dat in viata mea-acum 3 ani am decis sa devin altceva. Pentru copiii mei.

Stefania: Asta a fost motivul?

Andrei: Asta a fost principalul motiv care mi-a atras atentia. Nu poti sa ii ceri copilului sa manance sanatos cand eu nu o fac sau sa faca sport cand eu stau in casa, ca nu ai cum. El vrea sa faca ceea ce vede in casa, vrea sa fie ca tatal lui, ca mama lui, vrea sa incerce lucrurile pe care le incearca si ei.

Apoi mi-am zis “ de ce la batranete trebuie sa fiu cocarjat, bolnav, sa mor la 70 de ani si sa am tot felul de dureri, cand am vazut oameni la 70-80 de ani care alearga – chiar a trebuit sa trag tare la unele concursuri ca sa termin inaintea lor . Noi stim foarte bine ce avem de facut pentru a fi sanatosi, pentru a fi fericiti, pentru a ne duce la bun sfarsit proiectele, deci teoria – simt eu asa ca cei care vor citi aceste randuri- stiu. Dar ne lipseste acel pas care de regula este mic, nu este unul urias, pe care sa-l facem pentru a trece de la “a sti”, la a avea cunostinte, la a le aplica.

Stefania: Cum putem sa facem pasul acesta mai repede?

Andrei: Trebuie sa ai o motivatie si sa te intrebi “Dar de ce este important pentru mine sa devin astfel?” Ca pana la urma in viata cred ca sunt 2 optiuni majore: in momentul in care iti faci un bilant si vezi in ce situatie te afli din toate punctele de vedere –profesional, personal, fizic, iti faci o evaluare, iar in momentul in care te-ai vazut in oglinda ai doua decizii de luat: ori iti asumi contextul in care te afli, te impaci cu el, nu te plangi, il accepti ca atare si esti impacat cu ceea ce ai sau iti dai seama ca asta nu este contextul in care ti-ai dorit sa ajungi si in care sa traiesti tot restul vietii si vrei sa schimbi. Daca iti doresti sa schimbi contextul, trebuie sa fii dispus sa investesti timp, energie, sa sacrifici anumite lucruri.

Stefania: Este important sa ai o privire de ansamblu?

Andrei:  Eu imi amintesc de perioada liceului sau a facultatii cand mergeam la petreceri si beam si aveam impresia ca am fost foarte coerent si ca dansam foarte bine si ca m-am purtat foarte frumos. Pana nu vedeam filmul, nu intelegeam ce s-a intamplat acolo. Asa este si povestea bilantului. Stai pe niste ghimpi, dar nu te deranjeaza foarte mult, nu te ridici de acolo, te-ai obisnuit cu ei, dar pana nu vezi imaginea de ansamblu, pana nu vezi clar, nu stiu daca ai capacitatea de a face schimbari. Din pacate de multe ori iti moare cineva drag, sau ai un soc puternic- iti pierzi slujba sau iti spune doctorul ca mai ai de trait atat sau au loc alte evenimente nefericite si iti dai seama ca trebuie sa schimbi ceva. Din pacate noi reactionam foarte puternic la temeri, la frici. Dar am putea sa reactionam si la oportunitati. E adevarat ca omul preistoric de acum zeci de mii de ani cand iesea din pestera avea frica sa nu fie mancat de animalele mai mari. Probabil ca am ramas cu aceasta frica, dar ar fi bine sa ne indreptam mai mult spre oportunitati.  Aici include sansa enorma pe care o avem de a deveni altceva, de a face altceva sau de a avea altceva.

Imi place sa dau ca si exemplu “definitia nebuniei” a lui Einstein: noi facem zi de zi acelasi lucru, dar ne asteptam cumva sau ne dorim rezultate diferite. Sa vina cineva sa ne salveze. Ceea ce nu se intampla pentru ca daca nu stim noi ce ne-ar placea sau in ce context am vrea sa fi, atunci nici creierul nu ne duce in directia potrivita. Creierul nostru functioneaza exact ca un taxi: daca ii spui “du-ma” si ii dai adresa exacta, te duce pentru ca el va filtra fiecare decizie a ta prin prisma directiei in care mergi. “Are legatura decizia aceasta cu directia in care vreau sa merg?” Da sau nu. Daca nu ii spui adresa taxiului si ii zici “du-te si cand ajung eu acolo o sa imi dau seama, ca o sa recunosc peretii”, el va merge in deriva pe principiul ca daca nu stii unde vrei sa ajungi, orice vant este potrivit la corabia cu care navighezi. Deci trebuie sa iti definesti foarte clar contextul, indiferent cat de absurd sau de diferit ar fi de ce este in prezent. 

Stefania: Si cum ti-l definesti acum cand esti adult? Sunt putini oameni care stiu cu adevarat de vor. Eu consider ca daca ai un talent innascut: pictor sau ai o voce foarte frumoasa, atunci inca de mic stii deja ca o sa fii pictor sau cantaret. Si mie mi-a fost destul de greu sa imi gasesc drumul.

Andrei: Dar nici eu nu mi l-am gasit. In momentul in care faci schimbari intr-o directia pe care ti-o doresti , ai acel sentiment ca mergi in directia potrivita. E un sentiment foarte frumos. Chiar daca nu ai sa zicem, 100% definit ceea ce vrei sa se intample peste 10-20-30 de ani.

Stefania: Cum sa iti definesti obiectivele sau cum sa ti le clarifici?

Andrei: In primul rand eu cred destul de putin in talent. In primul rand talentul este norocul de a descoperi la timp, de mic, o activitate, un joc care iti place si sa aloci atat de mult timp jocului respectiv, incat sa devii cel mai bun. Eu cred ca este pur matematic. Daca iti place ceva foarte mult si aloci timp, sa zicem ca aloci sa 10.000 de ore, vei fi mai bun ca cineva care aloca 5.000. Si daca esti pasionat de ceva, in permanenta vei fi deshis catre nou, catre informatii care au legatura cu pasiunea ta, te vei pune in context favorabil de fiecare data. Nu vei avea inauntrul tau acel ceva care respinge tot ce are legatura cu pasiunea ta, practic te autosabotezi pentru ca nu este ceea ce vrei tu cu adevarat.

Este pacat sa faci alegeri pe termen scurt, sacrificandu-ti visurile si obiectivele pe termen mediu si lung. De multe ori termini scoala si iti zici” A, am inteles ca tu vrei sa fii fotograf de renume mondial, dar hai pana devii tu fotograf de renume mondial, ia-ti si tu o slujba la o companie, ca sa ai cu ce sa iti platesti aparatul foto.” Capcana este ca daca nu ne vom dedica cu trup si suflet pasiunii noastre, e din ce in ce mai greu pe masura ce trece timpul si apar si alte limitari: famile, credite, etc. D’aia e bine sa te apuci cat mai devreme.  

Stefania: Oamenii care se lasa cumva impiedicati de chestia asta: eu am deja familie, credite… un fel de resemnare.

Andrei imi spune ca de fapt e vorba de atitudine si incepe sa imi povesteasca despre cum si-a schimbat programul si modul de viata de cand s-a apucat de alergat. Imi dau seama ca in momentul in care iti doresti ceva cu adevarat, incepi sa faci schimbari in viata si in programul tau care te duc spre realizarea acelui tel. Imi spune ca acum se trezeste la 5 dimineata in timpul saptamanii si se antreneaza timp de 2 ore, iar sambata si duminca se trezeste la 4 dimineata si se antreneaza 4-5 ore. Iar la 10 seara merge la culcare. Imi spune cum acest program este cel mai sanatos, deoarece are un somn profund. Si ca sa va dati seama cat de implicat este, si-a masurat, cu ajutorul unui ceas care masoara pulsul care este ora cea mai buna de mers la culcare: optim e sa nu te culci cu burta plina, sa te culci pe la 9.30-10 si asta iti da o odihna senzationala. Eu nu ma trezesc obosit. Stiind ca a doua zi fac ceva care imi place: ascult muzica in pasul alergarii, admir un rasarit in Herastrau, imi da o anumita energie.

Deci am castigat trezitul devreme si atitudinea. Inainte imi dadeam foarte multe scuze. Spuneam ca eu nu pot sa alerg pentru ca: nu am unde sa alerg, in Romania nu e vreme ca in alte tari, nu am de unde sa imi iau echipament, ca sunt caini, ce o sa zica lumea, ma vede vecinul in colanti, etc.. Tot felul de scuze de genul asta. Dupa care atitudinea mea usor-usor s-a dus in zona de “o sa reusesc asta, urmeaza sa fac asta, daca se indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii: a), b), c), d) … chestii care tineau de mine. Adica: daca imi fac un program, daca o sa caut un traseu bun (daca mergem pe exemplul cu alergarea), daca ma imprietenesc cu cainii… si atunci te orientezi mai mult spre solutii, spre o gandire pozitiva, decat sa spui bariere de la inceput.

Stefania: Adica tu iti setezi obiectivul si apoi vezi cum poti sa il indeplinesti.

Andrei: Exact. Si ma orientez catre ceea ce tine de mine. E clar ca in viata noastra sunt lucruri pe care le putem controla si lucruri pe care nu le putem controla, de exemplu: nu putem controla contextul global, nu putem  controla ce fac alti oameni in jurul nostru, si multe altele, iar noi de multe ori plasam vina pentru ceea ce se intampla in viata noastra pe alti oameni, sau pe guvern, pe vecini, etc, dar nu ne uitam foarte bine la ce am putea face noi.

Stefania: Da, si e foarte multa pierdere de energie cand ne concentram pe ceilalti.

Andrei: Clar. Dar in momentul in care te concentrezi doar pe ceea ce poti controla, recapeti de fapt controlul asupra propriei persoane si asupra vietii personale si asta iti da un sentiment de libertate fantastic. Gandeste-te: tot ce faci depinde de tine, nu depinde de altcineva.

Stefania: Cum era viata ta inainte sa te apuci de alergat, cum gandeai, fata de cum esti acum. Din ce am inteles eu, acum esti mai disciplinat, te concentrezi mai bine. Inainte cum erai?

Andrei: Nu eram catastrofa, dar viata mea nu mergea intr-o directie buna. Aveam 10 kg in plus. Aveam niste blocaje mentale, niste prejudecati legate de ceea ce pot sa fac sau de ceea ce nu pot sa fac, credeam ca lucrurile sunt mult mai mult in afara sferei mele de control decat in controlul meu, atitudinea era diferita, nu aveam o motivatie pe termen lung, sa ma vad intr-un context viitor. Preferam sa supravietuiesc. Azi bine, maine bine, poimaine bine. Lasa ca merge si asa.

Stefania: Si acum cum te vezi?

Andrei: Acum am inteles ca Universul este in miscare. Asta este starea lui naturala, nu e intepenit. Si maine daca ar trebui sa imi schimb cariera si sa o iau de la zero, este minunat, o vad ca pe o oportunitate.

Daca iti stabilesti un obiectiv clar si este parte din tine, a strategiei tale, a ceea ce vrei sa devii, nu te mai gandesti la obstacole, te intrebi cum poti sa le depasesti, cum poti sa le atingi, gasesti resurse, totdeauna vei gasi o cale. Si focus.

Plus ca in momentul in care spunem ce planuri avem, primim ajutor. Noi de multe ori refuzam sa fim ajutati si dam vina pe oameni ca nu suntem ajutati. Dar “spune si ti se va da”. Spune ce vrei pentru ca nu stie nimeni ce vrei daca nu spui.

Stefania: Tu de ce crezi ca refuzam sa fim ajutati?

Andrei: Eu cred ca noi oamenii- si asa eram si eu, avem un comportament auto-distructiv. Stima de sine iti scade vazand ca esuezi in a-ti atinge niste obiective,apoi te auto-sabotezi. Ca fumezi, ca bei alcool, ca mananci prost, asta inseamna un comportament auto-distructiv si tine de stima de sine. Un om cu stima de sine normala, care stie foarte clar ce poate si e increzator in sine, niciodata nu va avea un comportament auto-distructiv .

Daca nu avem niste obiective, niste succese, incepem sa ne devalorizam, sa ne sub-evaluam. Se spune ca tu castigi atat cat consideri ca meriti. Aici nu e vorba de fapt de a avea niste asteptari defazate, de a fi rupt de realitate. E vorba de a sti exact ce poti tu sa oferi in momentul respectiv, sa iti stabilesti obiectivele, sa fii clar cu ce ai de facut pentru a ti le atinge, de a-ti stabili niste pasi, de a-i urma si de a merge mai departe.

Si e vorba de a-ti crea niste obiceiuri noi care sa te duca in directia potrivita: obiceiul de a te trezi devreme, obiceiul de a fi deschis catre nou, de a persevera, de a citi niste materiale care au legatura cu obiectivele tale- pentru ca in felul asta acumulezi informatii, faci conexiuni, te aduce mai aproape de visurile tale, te intalnesti cu oameni care au legatura cu visurile tale.

Stefania: Inca o curiozitate de-a mea: cum de te-ai apucat tocmai de maratonul de la Polul Nord?

Andrei: Alergatul este un sport accesibil, oricine poate sa alerge si in sandale daca vrea. Eu fiind o fire comoda stiam ca daca nu e un obiectiv foarte mare, nu ma voi schimba astfel incat sa devin genul de om care sa-l realizeze. Si atunci voi fi tentat sa sar antrenamente, sa sar peste multe altele. Si mi-am zis ca daca prin absurd nu voi ajunge acolo, tot se va produce o schimbare in timp si ma va ajuta.

Stefania: Cu cat timp inainte de acest maraton ai luat decizia?

Andrei: 3-4 luni. Nu stiam ce presupune exact, am cautat programe “cum sa te pregatesti pentru un maraton in 3 luni” si a functionat. Mie mi se pare o pacaleala in a incerca sa iti descoperi potentialul, pentru ca e nelimitat. Nu cred ca e cineva care a ajuns la sfarsitul vietii si a zis ca si-a atins potentialul maxim, ca si-a atins limita. Limitele sunt de fapt acolo unde le stabilim noi. Daca tu crezi ca o sa sari un metru, o sa sari un metru. Daca tu crezi ca poti sa sari 5 metri, o sa te gandesti cum.

Stefania: Pe oamenii care au reusit si au avut succese frumoase si cu impact mare asupra oamenilor ii vedem asa, cumva sus. Eu cred ca fiecare are un potential in el intr-o anumita arie in care poate sa fie extraordinar. Cm treci peste prejudecata asta ca “eu nu pot”?

Andrei:  In momentul in care iti stabilesti un obiectiv, incepi prin a face ceea ce poti in momentul respectiv. Apoi incepi sa cresti. Sa iti setezi obiective din ce in ce mai mari. Intreaba-te ce poti sa faci sa reusesti sa iti atingi obiectivul. Nu iti pune de la inceput etichete din astea “eu nu pot” pentru ca e prea comod.

Stefania: Tu practic ai iesit din zona de confort cand ai luat decizia de a schimba ceva in viata ta. Care sunt avantajele pe care le vezi acum datorita iesirii tale din zona de confort? Ce ai avut de castigat?

Andrei: In primul rand am capatat niste obiceiuri noi cu care merg toata viata. Eu zic ca sunt obiceiuri mai bune: de la trezitul de dimineata pana la invata niste pasi necesari pentru a atinge orice obiectiv.  Sunt trei pasi pe care i-am aplicat in diverse situatii si au functionat: primul este sa visezi, sa te vezi in contextul ala viitor care ti se pare mai frumos. Apoi sa te gandesti invers: care ar fi pasii -invers, de la B la A care m-ar ajuta sa indeplinesc acest obiectiv. Pe mine m-a ajutat sa planific in acest fel: de la B la A. In momentul in care iti planifici de la A la B incepi de obicei cu scuze. Si a treia: partea cea mai simpla este de a actiona, de a respecta planul.

Stefania: Cum te motivezi sa respecti acest plan?

Andrei: Avand clara imaginea ta a ceea ce vrei sa devii peste un an sa zicem, si ce avantaje iti aduce asta. De exemplu, nu trebuie sa slabesti de dragul de a slabi. Daca stii ca asta iti va aduce increderea in tine, iti va creste stima de sine, vei fi vazut mai bine, te vei simti tu mai bine cu tine. Daca imaginea asta nu e puternica sau ai un stimul negativ si o faci de frica, nu e viabila. In momentul in care actiunile tale sunt din zona negativa, indiferent ca e frustrare, ura, invidie, razbunare, rezultatele vor fi din aceeasi zona. Nu poti sa ai toate emotiile in zona asta si sa te astepti sa ai rezultate de inflorire, autodezvoltare, prosperitate.

Si atunci trebuie sa te duci si cu actiunile in zona respectiva. Daca vrei sa traiesti in armonie si sa ai o viata frumoasa, e clar ca actiunea ta trebuie sa fie frumoasa, sa incurajeze armonia, sa incurajeze comunicarea.

Stefania: In incheiere spune-mi te rog ce inseamna pentru tine succesul?

Andrei: Neavand in cap o imagine clara a ceea ce vrem sa devenim, noi ne raportam la ce este in jurul nostru. Avem tendinta de a ne compara cu ceilalti. Noi am supravietuit pentru ca am trait in niste comunitati.  Ca sa facem parte dintr-un “trib” voiam sa fim asemanatori celor din jurul nostru.

Daca nu avem definite clar imaginea a ceea ce vrem sa devenim, ne vom compara intotdeauna cu ceilalti si obiectivele noastre vor fi din sfera respectiva. Ne definim succesul in functie de cum il percep altii. In momentul in care este foarte clara imaginea a ceea ce vrei sa devii, tu iti vei raporta succesul la cum esti TU in momentul acela, fata de imaginea respectiva.

Eu am multe definitii ale succesului. Trebuie sa ne gandim la toate planurile noastre: fizic, mental, spiritual, profesional, personal, toate ariile in care ne manifestam, sa ne gandim cata placere ne genereaza, cata armonie, si sa ne definim succesul prin prisma lor. E clar ca nu poti sa iti definesti succesul doar prin prisma unui cont bancar.

Sa calatorim mult. Nu exista calatorie din care sa nu te intorci mai bogat, sa ai sentimentul ala ca ti s-au deschis noi orizonturi, ca vezi lumea altfel, ca empatizezi mai mult cu oamenii, ca vezi ca oamenii sunt de fapt la fel.

Succesul il mai vad prin numarul mare de cititori ai blogului: daca ceea ce scriu ii inspira pe atat de multi oameni, oameni care imi spun ca ii inspir. Cand auzi ca cineva si-a imbunatatit viata datorita tie, iti da o energie fantastica si te ajuta sa treci peste orice ar parea obstacol. Ne motivam unii pe altii.

Mai inseamna sa ma simt implinit si sa ma bucur de ceea ce am in viata mea. Ai niste obiective, dar pana acolo trebuie sa te bucuri de fiecare zi, sa aiba viata ei acea zi. Sa te bucuri de ceea ce ai, pentru ca multe lucruri sunt gratis si trecem pe langa ele asa… Pana nu le pierdem, nu realizam cat sunt de importante. Chiar si libertatea o luam asa, in mod gratuit. Dar sunt oameni in lumea asta care nu se bucura de libertate. Chiar si faptul ca putem merge, ca suntem sanatosi. Luam sanatatea de-a gata si ne batem joc de ea. Nu ne tratam corpul ca pe un loc in care traim.

Pentru mine nivelul foarte bun de sanatate si energie e echivalentul bogatiei trupesti. Ma consider mai bogat decat cineva care are mai multi bani decat mine, dar e chinuit de diverse afectiuni.

Cea mai mare multumire o am cand constat ca nu mai sunt omul care eram acum doi ani si am evoluat intr-o directie buna. Asta este cea mai mare bucurie pe care pot sa o am. Pentru ca automat si cei din jurul tau merg in directia potrivita.

Stefania: Am observat in fotografiile, in filmuletele cu tine ca tot timpul esti cu steagul Romaniei in mana.

Andrei: Romania trebuie definita o data prin om, apoi prin locuri. Iar stima de sine a unui popor este suma stimei de sine a fiecarui individ. Ma bucur pentru ca de cele mai multe ori acolo unde flutur steagul, nu a mai fost steagul Romaniei, si prin asta arata ca se poate si ca romanii pot, asta e mesajul. Eu sunt de parere ca nu suntem cu nimic mai presus sau mai prejos decat orice natie de pe aceasta planeta, si cred ca avem suficiente exemple in istoria noastra care au reusit, in ciuda contextului total nefavorabil. Nu trebuie nici sa ne mandrim excesiv, dar nici sa avem un complex de inferioritate. Eu ma vad ca cetatean al acestei planete si calatorind foarte mult, mi-am confirmat lucrul acesta. Cu acest steag eu incerc doar sa aduc lucrurile la normal, adica sa am o stima de sine normala. Nu o sa ascund niciodata ca sunt roman. O sa spun “eu sunt roman.” Nu e nici mandrie, nici rusine. Este pur si simplu o afirmatie.

 

Pe Andrei il mai gasiti si aici: http://andreirosu.me/, acesta este blogul lui.

Iar mai jos aveti filmuletul cu maratonul de la Polul Nord din 2010, unde erau minus 40 de grade. Este cel mai rece loc de pe Pamant unde se desfasoara un maraton. La min 12:54 iti veti vedea si pe Andrei, bucuros ca a terminat acest maraton.

 

Comments

  1. cum trec anii! ma bucur pentru el si realizarile lui!

Leave a Reply


Citate

Knowing yourself is the beginning of all wisdom. — Aristotle

Oameni Frumosi

Newsletter