Cu nemtii la Beca’s Kitchen

Author: Stefania Zoican This entry was posted in Blog, Recenzii and tagged , .

Aseara cred ca am visat.  Da. Parca ceea ce s-a intamplat a fost asa frumos, ca intr-o poveste. Mi-am petrecut seara cu oameni minunati (si pe care nu ii cunosteam inainte), mancare fantastica – nu, nu exagerez cand folosesc acest cuvant si o gazda de imi venea sa o iau in brate. Ah, stai. Am imbratisat-o si am pupat-o. Asa de dragalasa era.

Dar sa va povestesc de la inceput cum a fost.

Primesc mesaj sa ajung la Restaurantul Beca’s Kitchen, din strada Mihai Eminescu , nr. 80. Nu mai auzisem de acest loc, dar mi s-a spus, tot in mesaj, ca este un loc foarte dragut. Sunt deschisa sa merg si in locuri noi.

Cum am insa si niste suvite blonde prin par, acestea nu au intarziat sa isi faca efectul. In loc de Mihai Eminescu, suvitata de mine isi aminteste “George Enescu”. Tin neaparat sa mentionez ca stau prost si cu orientarea. Cum eram deja in central orasului zic sa nu iau un taxi, ci sa merg pe jos. Imi suna familiar George Enescu. De la piata George Enescu probabil. Un loc pe unde mi-am petrecut timpul o data cu Festivalul de Jazz organizat de Arcub.

Ma invart un pic pe langa Ateneu, loc aproape de piata George Enescu. Gasesc in sfarsit strada George Enescu, dar ia de unde nu-i numarul 80 !  Numarul 8, nr 16, nr 30 .. si gata. In continuare Calea Dorobanti. Incep sa vorbesc in mintea mea cu Calea Dorobanti: nu te supara, dar tu nu trebuia sa fii aici. George Enescu trebuia sa fie. Unde l-ai ascuns pe George Enescu?? Imi vine sa ma duc acasa. Anuntasem ca voi ajunge in 10 min si trecuse deja jumatate de ora.

Noroc ca imi da prin cap sa ma uit iarasi la mesaj. Hai sa nu renunt totusi. Vad clar acum: Mihai Eminescu, numarul 80 ! La inceput ma enervez, dar apoi ma amuz: hai ca am comis-o. Iarasi. Gasesc un taximetrist si ii spun ca vreau sa ma duca pe strada Mihai Eminescu, numarul 80. Era sa scriu George Enescu !!

Zice taximetristul:  “ah, pai este foarte aproape” si plecam. Ufff, rasuflu usurata. Incep sa ii povestesc dintr-o suflare prin ce aventuri am trecut. “sa vedeti ce am patit…” Nici nu stiu daca m-a auzit. Dar ce bine ca am povestit.

Ajung la destinatie. Un loc micut, dar cochet. Oameni finuti, ca si locul, ma gandesc. Imi intalnesc noii prieteni. 4 la numar. 3 din Germania, ultimul ramas din India, a studiat in Germania, acum locuieste in Stockholm, Suedia.

oameni frumosi

V-am spus ca sunt deschisa sa intalnesc oameni noi, faini? Acest lucru se vede si se simte la mine. Cand am ajuns am inceput sa povestesc patania, in doua minute deja radeam impreuna. Eram pe acelasi vibe, clar. Sau daca nu eram, i-am adus eu pe vibe-ul meu.

Venisera in vacanta in Romania. Au stat in Bucuresti 3 zile, urmatoarele doua saptamani vor fi in muntii Fagaras si apoi in Delta Dunarii. Pana pe 17 august isi vor petrece timpul aici.

Cand am ajuns eu erau deja la aperitiv. Ma invita sa mancam impreuna. Salata verde creata cu tot felul de minunatii prin ea, paine feliute, de marimea a doua degete, salata de fasole si de vinete. Bune toate. Dar sa vedeti ce urmeaza. Sa comandam felul principal. Meniul era scris cu creta pe o table micuta. Nu prea vad ce scrie acolo, ii las pe noii mei prieteni sa comande si pentru mine. Ei decid sa luam mai multe felul de mancare, sa le punem in mijloc si sa le impartim. Ce gest frumos!

Comanda ne este luata chiar de detinatoarea micului loc paradisiac, Andreea Beca (intr-un final a stat cu noi la masa, ca nu se mai putea altfel). Incepe sa povesteasca despre fiecare fel de mancare ce contine si cum trebuie mancat. Povesteste cu asa o pasiune incat nici nu o aud ce zice. Doar ma uit la ea si la cat de implicata este in poveste. Micuta de inaltime, cu un bebe pe drum. Unde o fi incapand atata pasiune?! Eu o sorb din priviri. Ador oamenii pasionati. Emana o energie asa de buna, incat pot incalzi toata camera in care se afla. Asa si Andreea.

Beca's Kitchen

Noi vrem peste cu legume, creveti cu sos, dovlecei cu branza si salata. Am luat vreo  4 feluri de mancare. Doamne, imi ploua in gura cand imi aduc aminte cu ce minunatii mi-am hranit corpul.

Ne spune ca atunci cand ne va aduce pestele, trebuie sa ii indepartam pielita, sa scoatem lamaia din interior. In cazul in care vom avea nevoie sa punem lamaie pe acest peste, sa folosim lamaia din interiorul pestelui, cea coapta, nu lamaie cruda, ca altfel nu o sa mai simtim savoarea pestelui. Aceste lucruri au fost repetate in timp ce ne infruptam din delicioasele preparate. V-am spus ca atunci cand ne-a luat comanda nu auzeam ce spunea, doar ma uitam la ea.

Dupa 30 de minute vine mancarea. Timp in care noi povestim ce facem, cu ce ne ocupam, ce ne pasioneaza. Oamenii erau umblati prin China, SUA, Europa. Spuneau ca atunci cand calatoresc nu vor sa dea foarte multi bani pe cazare, prefera sa ii dea pe mancare. Interesanta perspectiva! Urmatoarea zi plecau spre muntii Fagaras, voiau sa campeze si apoi in Delta Dunarii unde doreau sa inchirieze caiac sau canoe pentru o aventura pe Dunare. Era prima lor vizita in Romania si erau impresionati in mod placut de oamenii calzi si deshisi.

In Germania oamenii sunt mai rezervati, iar cand este vorba de campat totul este sistematizat. Nu ai voie sa iti pui cortul decat in locuri special amenajate, nu exista locuri salbatice, ca aici la noi.

Cand ajung preparatele ne miram cu totii cat de bine arata si ce frumos sunt aranjate in farfurie. De mult timp nu mai mancasem mancare asa de buna, de hranitoare, de sanatoasa. Am simtit fiecare imbucatura. Cu siguranta, dupa aceasta experienta, voi privi altfel mancarea. Sa nu mancam doar ca sa mancam, ca sa ne umplem stomacul. Sa ne hranim cu mancare, sa o simtim.

Beca's Kitchen

In timp ce mancam si savuram cu totii acele preparate delicioase, Andreea ne mai facea cate o vizita sa vada cum ne simtim. Am simtit la ea o modestie pe care nu prea o vezi la detinatorii de restaurante. Mi-a placut mult acest lucru. Ne spune ca ii place foarte mult sa manance. In gandul meu: “ da, cunoastem sentimentul.”  Mi-am dat seama ca atunci cand oamenii spun ca le place sa manance, se gandesc mai mult la cantitate decat la calitate. La ea era altfel. Pentru ca ea aprecia calitatea mancarii. Si spunea ca nu le poate da oamenilor sa manance ceva ce ea nu poate manca. Se duce chiar ea la piata sa faca cumparaturile, impreuna cu un ajutor. Mai ales acum de cand este insarcinata are nevoie de cineva sa o ajute cu sacosele. Stie exact locurile de unde trebuie sa cumpere, ce sa cumpere si cat sa cumpere.  Ea nu isi doreste sa produca cantititati mari de mancare si de aceea nici nu merge pe productie. In functie de ce gaseste la piata, face si meniul. Cumpara numai produse proaspete, inclusive pestele. Nu a auzit de termenii inghetat sau congelat, pentru ca preparatul nu mai are aceeasi savoare. Ne spune ca ii plac preparatele din peste, eu iarasi ma gandesc ca este de-a mea.

Beca's Kitchen

Un om care aprecieaza calitatea mai mult decat cantitatea. Atunci cand intalnesti un om pasionat si iti vorbeste cu pasiune de ceea ce il pasioneaza (va rog nu va lasati zapaciti de jocul de cuvinte), intri in povestea lui, in ceea ce are  de impartasit si incepi sa vezi si sa simti lucuruile din perspectiva sa. Nu ai cum sa scapi. Te invaluie in pasiunea sa.

Andreea a pus retetele si pe blogul sau. Se gandeste ca cei care nu au bani sa vina la restaurant, isi pot prepara delicioasele feluri de mancare si acasa. Numai cand ma uit la fotografii si imi aduc aminte de seara pentrecuta in acest minunat restaurant, imi vine sa ii spun Andreei: „pot sa ma mut la voi, va roooog ?”.

Seara s-a incheiat la fel de frumos precum a inceput. Ne-am luat la revedere de la gazda cu zambete, strangeri de mana, imbratisari.

Cat despre nemtii mei, le-am urat toate cele bine in excursia lor si sper sa ne revedem cand se vor intoarce din Delta. Ca de plecat spre Germania, tot din Bucuresti pleaca.

Cam asta inseamna o seara minunata pentru mine: oameni frumosi, mancare buna, loc minunat. Ce altceva sa iti mai doresti?

Uitati, am pus si link-ul catre blogul Andreei Beca. Avertisment! Sa nu va uitati decat daca aveti stomacul plin sau sunteti imbracati sa mergeti la Beca’s Kitchen. Altfel nu promit ca nu o sa va apucati sa roadeti din calculator. 🙂

http://www.becaskitchen.ro/

P.S. Nu va mai spun de desert. Doamne…desertul !! Gata, nu mai zic nimic.

Beca's Kitchen

 

 

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may use these HTML tags and attributes:

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>