Despre pasiune si autenticitate cu Dragos Nicolaescu

Author: Stefania Zoican This entry was posted in Portrete and tagged , , , , .

Pe Dragos l-am cunoscut la Incubator107, un loc unde se fac tot felul de ateliere frumoase. El venise sa sustina un atelier acolo, in calitate de trainer. Ceea ce mi-a atras atentia a fost faptul ca era prietenos cu oamenii si puteai sa vorbesti relaxat si deschis cu el.

La atelierul tinut a vorbit despre a munci cu pasiune si despre a face lucrurile cu placere. Mi-am zis ca mi-ar placea sa il cunosc mai bine asa ca l-am invitat sa stam de vorba la un ceai si a acceptat cu placere.

Ne-am intalnit intr-o ceainarie frumoasa, cocheta, cu obiecte mici, colorate, asezate pe rafturi. Vedeam cutii din lemn, un ceas vechi agatat pe perete, scaune cu pernute, gazde primitoare si zambitoare, muzica ambientala, toate iti sugerau sa te simti ca acasa. Unde mai pui ca peste tot mirosea a scortisoara si a biscuiti.

Cand am ajuns, Dragos mai avea o intalnire cu cineva. M-a vazut cand am intrat, mi-a facut vesel cu mana si a zis ca o sa vina si el, imediat ce incheie conversatia.

Dragos era imbracat lejer, era relaxat, zambitor si bine-dispus. Ne-am asezat la o masa, am comandat cate un ceai si am inceput sa povestim.

Am aflat ca in prezent este trainer, coach, mentor vocational. Si este pasionat de ceea ce face.  A lucrat in IT, a fost  vanzator, account manager, director de magazin, sales manager, country manager, iar la 39 de ani si-a dat demisia (in prezent are 44), iar acum ajuta oamenii sa castige bani facand ceea ce le place. Sau cum spune chiar Dragos:

– Misiunea mea este de educator. Mentor vocational. Educator spre a avea o viata fericita in acord cu pasiunile si cu valorile tale. Asta am facut si in vanzari, asta am facut si in management, asta am facut in tot ce am facut pana acum.  Oi fi fost in viata anterioara un fost invatator, educator. Mie de ceva vreme imi este din ce in ce mai clar, ca asta este ce imi place mie: sa transmit oamenilor atitudini, cunostinte, lucruri care ii face sa creasca, sa se dezvolte, sa isi implineasca potentialul si sa fie fericiti.

Am inceput sa vorbim despre ce inseamna pasiune pentru el si cum facem si noi sa ne re-descoperim pasiunile. Incepe sa imi zica cat este de important sa ai o stare de flux atunci cand muncesti. L-am intrebat cum ajungi sa ai starea aceasta de flux.

– Dragos: Ideea e sa descoperi acele activitati, testandu-le, unde tu esti realmente pasionat.  „Imi place fotografia . Hai sa testez.” Ma duc la un curs… Hai sa testez daca fotografia poate sa devina o pasiune. Pai cum afli? Actionand, testand. Nu stand si… “Mmmm , oare as fi bun de fotograf ? ” Nu. Actionand, doar actionand. Caut online carti de fotografie, ma uit pe youtube, imi descarc toate cartile de fotografie, ma duc la un curs si incep sa experimentez .  Ma uit la altii din domeniu, oameni care ma inspira. Invat si experimentez. Si incet- incet incepi sa iti dai seama, fiind realmente absorbit de ceva ce te pasioneaza. Incep sa privesc prin ochii unei camere foto care ma face sa caut frumosul si armonia permanent in jurul meu. Eu vad lumea altfel si fotografia devine un mod de a privi lumea. Si atunci fotografia devine o pasiune traita, o pasiune care iti da energie, devine apoi o valoare pe care pot sa o vand, incep sa creez lucruri valoroase.

Incepe apoi sa imi povesteasca ca el a avut de mic copil pasiuni. La inceput pentru carti de science-fiction.  Citea nu doar asa din cand in cand, ci tot ce prindea. La inceput a citit tot ce gasea science-fiction din biblioteca tatalui, a tuturor prietenilor sai, a cunoscutilor, a ajuns la Biblioteca Nationala din Craiova si a citit tot ce exista in acest domeniu. Avea  “o foame nestapanita de science-fiction. ”

Apoi in clasa a XI-a a descoperit jocul de Go. A invatat engleza citind materialele despre Go.  A  inceput sa cunoasca oameni pasionati de Go, a facut un cerc de Go in Craiova, a organizat un turneu international de Go in perioada comunismului, in 1987. International pentru ca a avut doi invitati straini: unul din China, altul din Japonia.

In timpul asta ma gandeam cata energie are acest om. Da, asta e. Oamenii pasionati au energie.

Dragos mentioneaza cat de important este sa te inconjori de oameni care te sustin, care iti ridica nivelul energetic si nu ti-l coboara.

– Stefania : De ce este important cand ai o pasiune sa te inconjori de oameni care au aceeasi pasiune ca si tine?

– Dragos : Fiindca anturajul iti potenteaza tot ceea ce vrei sa faci. Daca stai langa un om care iti scade energia, cu cat stai mai mult langa el cu atat iti scade increderea in ceea ce vrei sa faci. E greu sa rezisti unui anturaj nehranitor, nebenefic. Si atunci de ce sa nu imi aleg eu anturajul care ma incurajeaza si care imi face bine?!

– Stefania : Tu crezi ca toti oamenii sunt pasionati? Am intalnit oameni care mi-au zis ca nu au nicio pasiune.

– Dragos : Uita-te la copii. Sunt copii care sa nu fie pasionati de a trai ? Ca pasiunea ce inseamna? Intensitatea trairii si curiozitate. Toti copiii o au. Un copil sanatos are toate acestea.  Ce se intampla cu oamenii respectivi e ca timp de 10-20 de ani sunt “abuzati” de parinti, de societate, de scoala, de mass-media, astfel incat sa le fie distrusa bucuria de a trai intens ceva si curiozitatea de a descoperi lucruri noi. Toti am fost copii, bucurosi ca existam.

strong>Noi ne nastem cu pasiune. Pasiune pentru viata si dorinta de a descoperi lucruri in care sa fiu din ce in ce mai pasionat. Oamenii vii sunt oameni cu pasiuni. Pasiunea iti da viata. Un om pasiont este un om plin de viata.

– Dragos : Poti de asemenea sa ai o viata plina de pasiune, iar pasiunea ta sa iti dea energie in timpul liber. Ziua fac ceva la birou care imi place sau nu…

– Stefania: Dar merita sa faci asta doar in timpul liber?

– Dragos : Este o alegere. Eu nu impun nimanui nimic. Fiecare alege cum vrea. Si seara sunt pasionat de construit casute din bete de chibrit. Sau cum sunt aia care fac nave in sticla si ii umple de bucurie. El nu vrea sa traiasca din asa ceva. Nu are incredere sau nu este pregatit. Sau nu are un mentor care sa il ajute sa traiasca din pasiunea lui. Acum cu globalizarea si cu internetul si cu cultura asta antreprenoriala la care ai acces, eu fac pariu cu oricine, ca din orice pasiune poti sa castigi cat sa traiesti decent. Un trai decent din care oricine poate sa traiasca.   E un site in Elvetia cu un tip care vroia sa ajute niste bunicute dintr-un sat din varful muntelui care stiau sa croseteze ciorapi de lana. Si el s-a intrebat cum poate sa le ajute: sa le dea 100 de euro sa isi ia de mancare sau le ajute, sa le invete sa aiba o afacere care sa functioneze.  Apoi a ales. Le face un site, le face poze. “Alege-ti bunicuta care sa iti croseteze ciorapii de lana.” Si tu iti alegi bunicuta care sa iti faca cioarapi de lana, marimea ta.

Omul asta a folosit o minima resursa: bunicutele care stiau sa faca ciorapi de lana, a folosit internetul – lucru care acum 20 de ani nu mergea in acest caz, a pus niste poze, pay-pal, lumea da comanda si zice : “Da, vreau 2 ciorapi marimea 42 de la bunicuta asta. ” Si plateste 15 dolari. Omul isi scoate cheltuielile.

Si uite cum orice pasiune poate sa aduca niste bani, sa aduca un venit cat sa aiba o viata decenta si astfel a ridicat nivelul de trai al bunicutelor.

Si asta e ceea ce promovez eu: poti sa iti pornesti propria afacere fara riscuri, fara cost. Dar faci un mic efort : iti trebuie timp si energie investit. Dar nu neaparat bani.

Asta este genul de antreprenoriat social sau antreprenoriat vocational pe care il promovez eu si care consider ca este singura noastra sansa de a redescoperi bucuria de a munci, bucuria de a creea.

Fiindca munca este o creatie. Munca este bucuria creatiei, a daruirii, crearii a ceva valoros.  Asta este munca in orice fac. Si este unica. Bucuria de a creea ceva frumos, valoros, util in acelasi timp.

L-am intrebat cat timp a stat la ultimul lui serviciu, acela de country manager. Mi-a spus ca 3-4 ani, dupa care a decis sa plece. Ma gandeam ca i-o fi fost destul de greu sa faca aceasta trecere din momentul in care ai un salariu peste nivelul mediei si te decizi ca vrei sa renunti pentru a avea mai mult timp liber si pentru a face ceva care te implineste mai mult. Dragos imi raspunde ca intr-adevar avea un salariu, dar ca ajungea la 9 seara acasa si nu mai apuca sa cheltuie banii. Si-a dat seama ca nu vrea sa munceasca intr-o corporatie ca sa castige mai mult decat are nevoie. Ca prefera sa consume mai putin, sa manance sanatos si sa cheltuie bani pe lucruri de care are cu adevarat nevoie, decat sa isi cumpere haine, costume, telefoane de mii de euro. S-a gandit care este nivelul lui de confort si apoi s-a intrebat cum poate ajunge la aceasta suma. Raspunsul pe care l-a gasit pentru el a fost : din training-uri, mentorat, coaching.

Apoi a inceput sa imi povesteasca cum, atunci cand esti la inceput de drum, este util sa ai un coach care sa te ajute sa incepi si fata de care iti iei o responsabilitate ca vei respecta indrumarile sale. L-am intrebat daca, atunci cand esti la inceput de drum nu poti sa incepi si singur. Mi-a zis ca da, dar cu anumite costuri.

Inainte de toate faci alegerea. Alegerea ta interioara cum vrei sa iti traiesti viata. Decizi sa te responsabilizezi singur, sa fii hotarat si disciplinat in ceea ce priveste telurile tale.

Si ca o sa fie mai greu daca incepi singur. Ca atunci cand vrei sa inoti. Poti sa te uiti pe google, pe youtube cum se face, poti sa citesti carti, sa te uiti la concursuri. O sa inveti mai greu, intr-un timp mai indelungat, dar poate reusesti. Fata de atunci cand iti iei un profesor de inot care te ajuta, prin experienta si pregatirea pe care o are, sa iesi mai repede din zona de confort si sa inveti sa inoti, intr-un timp dat. Este o chestie de eficienta din punctul lui de vedere.  Apoi a adaugat :

– Tot ce afli de la un mentor poti sa afli si singur. Dar cu riscuri, cu suferinta si iti ia mai mult timp.

– Stefania : Tu ziceai adineauri ca pui oamenii sa vorbeasca despre pasiunea lor. De ce este important acest lucru?

– Dragos : Daca vrei sa traiesti din pasiunea ta, daca vrei sa primesti bani pentru valoarea pe care o faci cu pasiunea ta, trebuie sa comunici cumva. Poti sa comunici in fel si fel. Nu trebuie neaparat sa vorbesti, dar trebuie sa comunici. “Lume, am ceva valoros, si daca va intereseaza, platiti-ma ca sa pot sa continui sa va dau acest lucru valoros. “

– Dragos: Am ales sa ii invat pe oameni cum sa aiba o viata mai implinita, mai frumoasa, autentica. Autentica : ce spun, ce gandesc si ce fac sa fie congruente. O viata in care sa nu fie nevoie sa ma prefac ca sunt ceea ce nu sunt, fiindca altfel nu sunt platit, sau altfel nu sunt acceptat.

– Stefania : Dar cum ar fi sa te prefaci, sa fii ceea ce nu esti?

– Dragos : Castigi pe o parte, pierzi pe alta. De exemplu intr-o relatie cu o fata. Hai sa nu vorbim de corporatie. Toata lumea isi cauta relatie de cuplu. Vad o fata la care ceva inconstient ma atrage. Si e o alegere. Aleg sa ma prefac intrebandu-ma oare ce ii place, cum ii place. Ma uit si incerc sa ghicesc tot felul de lucruri. Cum cred eu, cum am citit eu, cum am vazut in filme, ce am vazut eu pe hi5 ca vor fetele? Ce am citit eu in Cosmo ca isi cauta fetele?  Si incep sa ma prefac ca sunt ceea ce nu sunt. Si cat timp tine minciuna?  2 ani cum se zice sau uneori 5 minute, ca femeile au instinct de a-si da seama cat de autentic este un barbat sau nu. Sau… accept ca sunt ce sunt. Ma accept eu mai intai pe mine asa cum sunt. Si ma duc si zic uite, asta sunt eu. Cu bune si rele.

– Stefania : Foarte putini oameni fac chestia asta.

– Dragos : Fiindca in perioada educatiei parentale si in scoala, suntem educati sa ne prefacem.  Nu e incurajat un copil: fii tu insuti, fii asa cum esti, fii creativ. Eu pana si acum student in anul 2 la 44 de ani, la facultate am avut examen si le-am zis ce zice autorul, apoi am vrut sa le zic parerea mea. “Nu ma intereseaza parerea ta. Ma intereseaza sa imi spui ce a zis Ion Moraru despre subiectul x. “ Asta este cultura : in care cultivam oameni fara autonomie, fara autenticitate. Eu nu trebuie sa gandesc, nu trebuie sa creez, nu trebuie sa am pareri.

– Stefania : Asa pe final sa le transmiti oamenilor un fel de mesaj. Sa se simta inspirati, ca vor reusi in ceea ce isi propun. Un fel de imbold, un fel de ” zvac ” cum zici tu.

– Dragos : Ca sa zic asa, rezumand toata filosofia mea de viata in cateva cuvinte: fericirea este accesibila tuturor, fericirea este o alegere. Este alegerea de a-ti decoperi, cultiva si valorifica pasiunile. Toti avem capacitatea de a ne bucura si de a fi pasionati de mii de lucruri. Fericirea este alegerea de a re-trezi, a retrai toata aceasta pasiune si a o valorifica intr-un fel sau altul. Fa ceva in directia pasiunii tale. Fericirea e o alegere si pasiunea e un mod de a trai decent facand ceea ce iti place, ceea ce te umple de bucurie.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may use these HTML tags and attributes:

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>