IOAN GYURI PASCU: despre frica, curaj, Dumnezeu (partea a II-a)

Author: Stefania Zoican This entry was posted in Portrete and tagged , , , , .

Partea a II-a continuare….

Stefania: Cand ati inceput sa deveniti mai constient, mai preocupat de sine?

Ioan Gyuri Pascu: La artisti oricum exista momentele acelea de inspiratie in care sunt conectati la o anumita frecventa, indiferent ca isi dau seama sau nu.

In mod mai mult sau mai putin timp, fac asta de mult timp, dar in mod extrem de constient, din 2001.


Stefania: S-a intamplat ceva atunci?

Ioan Gyuri Pascu: Am fost la niste cursuri si apoi am urmat o scoala spirituala.

Stefania: As vrea sa vorbim un pic despre frica.

Ioan Gyuri Pascu: In cresterea lui spirituala constienta sau mai putin constienta, singurul inamic al omului este frica. Altul nu exista. Toate celelalte deriva din frica, inclusiv frica de moarte. Din asta se naste asa zisul instinct de conservare. Dupa aceea ne este frica sa pierdem anumite valori ale noastre, ne este frica sa pierdem pe cineva drag. Ne este frica si dupa aceea apar alte chestii, cum este mandria. Mandria ne impiedica sa spunem de ce ne este frica, mandria ne impiedica sa spunem daca suferim de ceva si asa mai departe.

Abia din momentul in care apare curajul, putem spune ca vom incepe un drum spiritual.

Curajul, eu il caracterizez ca pe un ingredient care te ajuta sa fii sincer cu tine insuti. Este un moment in care poti fi sincer cu tine, nu mai poti minti pe nimeni, incepi sa ai acces la adevar. In fiecare fapta a ta se va vedea adevarul. Si lumea va trage la tine ca la magnet. Pentru ca incepi sa emani lumina si o anumita frecventa care ii atrage pe unii sau ii indeparteaza pe ceilalti.

Frica de necunoscut ne infraneaza schimbarea. Ce nu intelegem, spunem ca nu este bun.

Stefania: Dar nici  macar nu avem curiozitatea sa vedem ce este acolo.

Ioan Gyuri Pascu: Aici curiozitatea este dublata si de curaj. Degeaba esti curios sau vrei sa mergi pe gheata, dar nu vrei sa iti pui patine. Exista tipare si preconcepii cum ca, daca nu stii sa mergi pe gheata, cazi. Dar nimeni nu a stiut de la inceput sa patineze.

Daca inveti bucuria asta a curajului, careia eu ii spun- credinta in actiune- daca ai credinta si daca ai vointa, atunci poti sa schimbi lucruri. Poti sa incepi acceptand cine esti, ca sa poti sa incepi usor, usor, sa ierti. Si bine iertat inseamna pe jumatate iubit.

Sunt prea multe preconceptii, am invatat sa etichetam, sa denumim.. Inclusiv daca spunem dezvoltare personala.

Omul daca are un minut cu el, 5 minute, sa vada cine este, nu cine vrea sa fie, incepe incet-incet sa isi dea seama. Dar trebuie sa ai curaj. Pentru ca degeaba vrei tu sa fii doctor docent daca te-ai nascut cu un talent anume pentru a fi strungar, brutar sau cofetar. Trebuie sa vezi lucrul asta. Si atunci ti-e foarte usor sa schimbi, sa nu stai in tipare.
Noi am fost crescuti in frica de sute si sute de ani, inclusiv de biserica- sa iti fie frica de Dumnezeu. De ce sa nu fie iubire de Dumnezeu?

Fiecare lucru are importanta pe care i-o dai. Daca un om da importanta unui Dumnezeu cu frica, atunci va trai chestia asta, daca da importanta unui Dumnezeu iubitor, atunci va afla acel Dumnezeu iubitor in toate. Se va uita in jur si va vedea ca in toata creatia, inclusiv in el, exista ceva mai presus. Si va intelege ca nimeni nu il pedepseste. Doar faptele lui, gandurile lui, daca tot vorbim de pedeapsa. Cum iti asterni, asa dormi.

In momentul in care omul va sti sa pretuiasca acum si aici, va intelege ca nu exista atunci si acolo. Singurul lucru adevarat este astazi. Nu este ieri, nu este maine.

Oamenii isi conditioneaza fericirea de un atunci si un acolo. Ei spun: “O sa fiu fericit cand o sa rezolv problema cu copiii cand au intrat la facultate.” Si ajung in momentul acela. Si cand ajunge in momentul acela, realizeaza ca copilul mai are de facut master, el trebuie sa isi plateasca ratele la banci. Si iar conditioneaza fericirea. Si iar se duce pana acolo.

Cel mai important este ca rateaza drumul. Atat de focusat si canalizat este pe ţel, incat nu vede ce este pana la ţel.

In viata, drumul este important. Noi ne uitam cu ochi de cal la ţel. Poti sa faci si asta, dar sa ai in fata imaginea de ansamblu.

Ca un pianist- el canta cu mana stanga in cheia sol, cu mana dreapta in cheia fa, cu piciorul da expresie si trebuie sa vada si intregul.

Ani de zile, inclusiv corporatistii, i-au invatat pe oameni despre target si despre goals.

Petru mine, ţelul, este de fapt, bucuria de a fi. Daca oamenii ar intelege ca in viata ordinea verbelor este a fi- a face- a avea si nu invers, s-ar bucura mult mai tare.

Noi de mici suntem invatati ca trebuie sa faci ceva ca sa fii cineva. Dar tu cand te nasti, esti deja cineva.

Trebuie sa fii cine esti TU, ca sa poti face ceea ce iti este menit sa faci, sa iti descoperi taletul pe care il ai.

Fiecare are cate unul pentru viata asta, pentru vietuirea asta. Nu exista niciun om care sa nu aiba un talent. Sunt oameni care zic ca ei nu stiu sa faca nimic. asta pentru ca nu s-au cautat pe sine.

Viata nu este o lupta, viata este un cadou.
Ii spuneam si fiicei mele: “Viata nu-i concurs, viata este un dar.”

D’aia toate emisiunile astea de talente, care sunt de fapt concursuri, asa zisele emisiuni in care ei zic ca ajuta oamenii. Unul castiga, iar alti trei nu au sansa ăluia care a castigat. Stilul asa de concurs, de a ajuta cu interes, este departe de a fi generozitate. Cand ajuti pe cineva, ajuti pur si simplu.

Si niciodata cand ajuti, sa nu astepti ceva din partea cealalta inapoi. Pentru ca iti va veni din alte parti, cand te astepti mai putin. Pur si simplu daruieste, ajuta si rasplata o sa vina.

Stefania: Emisiunile acestea de talente prind la public.

Ioan Gyuri Pascu: Publicul niciodata n-a cerut pana nu i-ai dat. Este o manipulare extrem de rafinata si de calculata facuta. Le oferi mere si pere si atunci ei trebuie sa aleaga intre mere si pere. Le-au dat fructe daca ii intrebi, dar nu le-au dat o multitudine de fructe. Nu le-au dat si prune, caise, struguri, banane, portocale. Asa ca oamenii au ales ce le-ai dat.

Toate reclamele se fac in sensul asta, promo-urile se fac pe razbunare, se creeaza o chestie de competitie care intra in subliminal. Oamenii isi pun televizoare prin bucatarie si in timp ce gatesc, aud mesajele.

Stefania: Si melodiile astea care se aud la radio si televizor, multe sunt despre suferinta.

Ioan Gyuri Pascu: Da, si acesta este un tipar. Eu fac de multi melodii care nu se dau la radio. Am noroc cu internetul. Am o melodie profund spirituala care se numeste “Ce liberi am fi”, care a facut 19 mii de vizualizari.

Stefania: Este foarte important ce muzica ascultam. Prin muzica se emit niste vibratii care ajung in subconstient.

Voiam sa va intreb: dvs sunteti si in muzica si in teatru, in aceste activitati ce tin de arta. Credeti ca v-a ajutat sa va descoperiti, sa va cunoasteti mai bine?

Ioan Gyuri Pascu: Bineinteles. Si ele m-au ajutat, dar si faptul ca m-am ocupat foarte mult de partea mea interioara. Aceasta din urma m-a ajutat in tot ceea ce fac, sa transmit altfel, in fiecare rol, in fiecare cantec. In mod constient eu fac un transfer de energie de lumina catre oameni si aceste lucruri au inceput sa se simta. Multi oameni dupa concert vin sa imi multumeasca si multi imi spun ca a fost mai mult decat un concert. Sunt in mod constient un instrument al lui Dumnezeu si eu doar dau mai departe ce primesc. Ca un canal care transmite. Ca un bambus gol…

 

Prima partea a interviului o gasiti aici: Partea I

Ne-am despartit, mi-a dat o imbratisare si o carte de poezii publicata cu putin timp in urma. O sa tin minte toata viata omul modest,  sensibil care a era. A venit la interviu imbracat simplu, cu o sacosa mare de rafie. Fara fite, fara aere. Noi oare stim sa ii apreciem pe adevaratii artisiti sau alegem doar dintre prune si mere, asa cum spunea d-nul Pascu?

La incheirea fiecarui interviu de obicei pun link-urile unde gasiti persoana despre care tocmai am scris.

La Ioan Gyuri Pascu o sa pun o melodie de care mi-a vorbit destul de des pe parcursul interviului. Pe Ioan Gyuri Pascu o sa il gasiti de acum incolo in arta, in tot ce a creat.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may use these HTML tags and attributes:

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>