Top 7 obiective turistice de poveste in Resita si imprejurimi

Author: Stefania Zoican This entry was posted in Povestiri and tagged , , , , , .

De curand, la invitatia Neverland Place si primaria din Resita, m-am pornit impreuna cu o echipa de colegi bloggeri, fotografi si jurnalisti, sa descoperim orasul acesta si imprejurimile sale.

Sincer, nu stiam la ce sa ma astept pentru ca nu am mai fost niciodata in acest oras, dar sunt deschisa la nou si eram curioasa ce ne poate oferi. Plus ca am legat prietenii cu niste oameni faini, cu care impartasesc aceeasi pasiune pentru scris, pentru calatorit, pentru descoperit.

Am pornit la drum, destul de lung cei drept, de 8 ore din Bucuresti, dar asa am mai descoperit o parte din Romania si cat de frumoasa este! Te uiti si te minunezi de peisajele feerice care se vad pe geamul masinii.

In Resita am fost cazati in Complex Atlantic, un peisaj superb in spatele complexului, cu dealuri inalte, complexul in sine avea un lac si piscina, rate, leagane,  verde, frumos peste tot. Cu o suprafata mare, iti oferea o priveliste perfecta, relaxata cand te trezeai dimineata si inspirai aerul curat. Singurul lucru care nu mi-a placut in acest complex a fost mancarea, dar, daca mergeti in Resita, puteti manca linistiti in centrul orasului, sunt restaurante care va pot oferi numeroase optiuni.

Si acum despre Resita. Noi am stat 3 zile, de vineri pana duminica. Am vizitat orasul (erau zilele orasului cand am mers noi), dar si alte locuri de prin jur.

De cum am intrat cu masina in oras, am putut sa observ cat e industrial a fost acest oras, mai tarziu aveam sa descopar cat de multe s-au intamplat aici, din punct de vedere industrial: exploatare de carbuni si minereuri, aici a fost o uzina unde s-a construit prima locomotiva cu abur din Romania in 1872. Locomotiva, alaturi de altele, erau expuse in parcul de locomotive, undeva in oras. Pretty cool, huh?!

Un lucru fain pe care l-am mai observat: oamenii sunt relaxati si  zambitori, ba unii, fara sa ne cunoasca, faceau glume cu noi. Altii, daca ne vedeau in grup mai mare, ne intrebau de unde suntem si cand le ziceam ca din Bucuresti, incepeau sa ne povesteasca cand au fost ei ultima oara in Bucuresti sau ce neamuri au pe acolo.

 

Ca si aspect, orasul se afla in dezvoltare, multe uzine au fost vandute sau abandonate, dar primarul care este acum, isi da tot interesul sa creasca orasul, Un lucru interesant: primarul, aflat la al doilea mandat, a fost indrumat chiar de cetateni sa candideze. Inainte de a fi primar, a fost antreprenor, a achizitionat diverse locuri, de la partii la pontoane, pe care le-a modernizat si in care oamenii vin cu placere. Mare lucru sa iti propuna concetatenii tai sa fii primar, nu?

Inseamna ca faci ceva bine si lor le place ce faci. Si nu au facut rau alegandu-l, pentru ca omul chiar s-a ocupat de oras si de ce mai este prin jur si se vede cu ochiul liber ca ceva frumos se intampla acolo.

Ziceam ca am vizitat atat locuri interesante din oras, de “deasupra” orasului 😀 (o sa vedeti mai incolo despre ce este vorba) si am avut si alte activitati in afara orasului, foarte interesante de altfel.

In regiune chiar sunt multe de vizitat si neincetat ai privelisti care iti taie respiratia. Am mai zis asta, da, stiu. Dar o sa o tot repet: Romania este extraordinar de frumoasa! Musai sa o protejam si sa avem grija de ea. <3

Am zis sa fac un top al celor mai frumoase locuri/activitati care mi-au placut mie cel mai mult, care mi-au mers la sufletel si mi-au atins inimioara prin frumusete, prin curiozitatea lor, prin istoria pe care o ofera.

1. Fara doar si poate Campul de Lavanda de la Carasova. Situata pe un deal, lavanda are companie o casa micuta rosie, ce contrasteaza frumos cu movul florilor de lavanda. Tot pe deal mai gasesti meri, mure, vita de vie. Tot locul arata ca o poveste si de cum pasesti pe drumul catre campul de lavanda, parca intri in alta lume.

Stia cineva ca avem in Romania camp de lavanda?
Desi lavanda nu era inflorita, mi-a parut bine sa vad pentru prima data in viata mea, un asemenea camp. El apartine unei familii, iar ideea de a planta un camp de lavanda apartine fiului proprietarului, caruia, dupa o calatorie in Croatia, i-a venit ideea sa puna altceva in loc de porumb sau grau.

“In Romania lavanda se vinde foarte ieftin” ne povesteste proprietarul cu voce domoala,, dar ei nu isi pierd speranta, ba vor chiar sa extinda campul de lavanda, cu ajutorul fondurilor europene.

Pe 8-9 iunie se organizeaza “Ziua Portilor deschise in Lanul de Lavanda”, asa ca puteti merge cu incredere, este o experienta unica.


2. Plimbarea cu trenul pe traseul Anina-Oravita. Sambata dupa pranz, ne-am pornit catre Anina, sa luam trenul. Prima data nu am inteles de ce mergem cu trenul sau care este povestea acestei calatorii. Pe unde mersesem, folosisem masinile, microbuzul si unde era cazul, mergeam pe jos.

Cand am ajuns insa in gara de la Anina, am vazut un tren verde cu galben, lucru ce nu prea este obisnuit la noi in Romania, arata ca un tren vechi si mi s-a confirma si in momentul in care am intrat in tren: canapele foarte vechi de lemn, asa ca atunci cand intrai in vagon, simteai ca esti in alta era. Cu acest tren erau duse domnitele si plimbate de catre petitori, iar unele dintre ele lesinau din cauza caldurii. Evident, pe acea vreme, in tren nu exista aer conditionat. Mare bucurie pe petitori insa pentru ca puteau sa le dea cu apa pe fata tinerelor domnite, sa le dea cu saruri pe la nas sa isi revina sau sa le sarute manutele in semn de recunostinta ca sunt in viata. 😀

Calea ferata era folosita pentru a transporta huila, iar in 1863 a fost data in folosinta pentru a transporta marfa si calatori. Este cea mai veche cale ferata montana. Pentru ca era asa de demult, trenul nostru a mers foarte incet printre munti. Asa de incet, incat puteai sa cobori si sa mergi si tu pe langa el, fara sa te grabesti prea tare.

Soferul nostru a facut cu masina 25 de minute traseul dintre Anina si Oravita, iar noi nici mai mult nici mai putin de 2 ore, 34 de km.

Dar mie nu mi-a parut rau. Trenul oprea in statii si trecea prin tuneluri intunecate si umede (14 la numar) si 10 viaducte.

Printre munti peisajele erau ireal de frumoase, incat ramaneai cu gura cascata, dar te dezmeticeai repede ca voiai neaparat sa scoti aparatul sa faci poze.

Pe drum intamplarea a facut sa fim acompaniati si de un grup de oameni zambitori de religie adventista care ne-au cantat in toate cele 2 ore cantece religioase, preaslavindu-L pe Dumnezeu in toate.

Am nimerit un tren cantator as putea spune. 😀



Si pentru ca trenul mergea asa incet, am putut sa stam pe treptele lui, sa ne bata frunzele si buruienile peste picioare, sa ne latre cate un caine, sa mancam piersici si nectarine in aer liber. Asa mi-a cunoscut mai bine si cativa dintre colegi, si am impartasit momente si situatii din viata noastra. Chiar faceam cu randul pe scarile trenului, asa de mult ne placea.

Foarte simpatic si controlorul de tren. Vazandu-ne pe scari ne-a zis sa fim atenti ca nu vrea sa ne piarda, iar la un moment da, cand am ajuns intr-o statie, ne-a rugat sa ne dam la o parte, zicand zambind: “Pentru ca eu cand vreau sa fluier, fluier.” A iesit si a fluierat trenului de plecare. 😀

3. Muzeul locomotivelor cu abur din Resita. Neaparat trebuia sa intre in clasamentul meu acest muzeu. Plus ca toti prietenii mei stiu cat de mult imi plac trenurile.

Stiati ca prima locomotiva cu abur din Romania a fost fabricata la Resita in 1872? Nici eu! Si este expusa chiar acolo, in parc, alaturi de alte surori de-ale ei. Printre ele se numara si una care se numeste “Principesa Elena”. Mare lucru sa dai asa denumire unei locomotive. Avea o insemnatate.

In 1964 s-a oprit contructia locomotivelor cu abur si incep sa se contruiasca locomotivele Diesel si apoi cele electrice.

In povestile ascultate, m-a surprins pasiunea pe care au depus-o inginerii romani in constructia acestor locomotive. Cat de ingeniosi si destepti sunt romanii nostri.


4. Poiana Golului. Din piata centrala urci pe o colina pret de 15 -17 minute gafaite si ajungi pe un platou imens de unde se vede frumosul oras. Seara privelistea este magica: plina de lumini, ca un pom de Craciun.

In Poiana Golului a fost si prima editie a festivalului de rock Custom Resita. Au avut loc concerte, petreceri, reuniuni cu prieteni, mancare traditionala romaneasca (da, desigur ca mici, carnati, frigarui, fasole la ceaun, gulas :D) “asezonata” cu bere din belsug.

Platoul Poiana Golului a fost frumos amenajat de catre cei de la Neverland Place cu scena pentru concerte, diverse decoratiuni care mai de care creative (printre ele un super aranjament cu biciclete din marca mea preferata “Pegas” si acestea cu un design inedit de ma uitam la ele cu ochi in forma de inimioare, flori, baloti de paie pe care puteai sa te intinzi, luminite. Totul la superlativ. Mi-a placut mult creativitatea organizatorilor. Cand am ajuns noi, locul clocotea cu lume venita sa se relaxeze. La doar prima editie au participat 6.000 de oameni. Nu-i rau deloc, zic. Bravo Resita!


5. Ponton Casa Baraj. Ah, cat de mult mi-a placut aici. L-as fi pus primul daca nu imi placea sa visez… Ce frumos este acest Ponton. De el si de menajarea lui, tot primarul s-a ocupat si ce treaba grozava a facut. Am ajuns aici in ultima noastra zi de vizita si ce bine am facut ca l-am lasat la sfarsit.

La doar 30 de km de Resita, este locul ideal pentru o relaxare intre munti. Cand ajungi in Valiug si mergi la ponton, ti se infatiseaza in toata splendoarea: minunatul lac Gozna, pontonul la mal, toate acestea fiind imbracate de o padure de foioase asezata pe Muntii Semenic. Te apuca instantaneu somnul de atata relaxare. Si nu-ti face griji, ca ai unde sa dormi.

Pe ponton sunt minunat aranjate, special sa te rasfete: un bar, sezlonguri, baldachine acoperite cu panza alba, diafana. De la pontonul principal poti sa cobori pe niste terase plutitoare, direct pe lac.



Noi am mers direct acolo si ne-am fotografiat si ne-am intins. Lacul ne legana si noi nu mai voiam sa plecam.  

La oamenii astia pana si toalete este simpatica. Cerbi si Caprioare scrie deasupra usilor de la intrare (cu siguranta va dati seama ce inseamna), iar din interiorul ei, ai o minunata priveliste asupra pontonului. Logic ca ne-am fotografiat si in toaleta. Daca este asa de smechera pana si baia, m-am convins ca intreg locul este misto.

Ziua poti sa mergi acolo sa te relaxezi, noaptea pontonul se transforma in club de noapte, cu DJ din strainatate (3 la numar in fiecare seara), cu lumini, cu flacari. Eu spun astea din povestitul colegilor mei care au ajuns acolo sambata noapte. Eu eram vizitata de mos Ene. Sper totusi sa ajung intr-o alta buna noapte la dezmat.

6. Farmacia familiei Knoblaugh din Oravita. Este farmacia dea mai veche din Banat ce dateaza din 1796. A fost infiintata de o familie de evrei, care si-au dat seama ca plantele sunt vindecatoare. Cum intri in farmacie, ai impresia ca esti in 1700. Recipeinte vechi, casa de marcat adusa de ei, sertarase cu etichete pe ele, in functie de ce se gasea in interiorul lui, emblemele si stemele familiei, retete originale, cantar pentru medicamente, etc.

Knoblaugh insemna usturoi, iar medicamentele erau facute din plante naturale. Ei au introdus si carnetul de sanatate si oamenii erau obligati sa plateasca farmaciei o anumita taxa, iar in schimb primeau medicamente.

Aceasta farmacie ocupa un loc in clasamentul meu pentru ca aceasta familie nu doar ca a infiintat prima farmacie, dar a fost si una inovativa. Membrii familiei erau si cercetatori si astfel au descoperit noi medicamente ce ulterior au fost brevetate, tot ei au inceput sa faca medicamente si pentru copii.


7. Muzeul Banatului Montan. Practic istoria orasului se afla in acest muzeu: cum au inceput exploatarile, unelte, gasesti machetele podurilor construite, porturi populare, programe tv, televizoane vechi. Ca si la un om, cunoscand trecutul, reusesti sa intelegi ceeea ce este acum.



Pe langa aceste obiective am mai vazut cel mai vechi teatru care se gaseste la Oravita cu piesse de teatru ce se desfasurau pe 6-7 ore pentru ca erau in mai multe limbi, Muzeul Cineastului Amator-aici am putut sa vad cum se montau cadrele, cum se sincroniza sunetul, am tinut in mana o camera de filmat veche ce cantarea o tona. Am vazut parada motociclistilor care are loc o data pe an, motociclisti cu care eu m-am bagat in seama si am vazut ca sunt cool si nu infricosatori, a mai fost o defilare cu femei pe biciclete, printre ele si un barbat imbracat in fotbalist, cu o minge de fotbal in mana. Nu am inteles ce cauta acolo, dar mi s-a parut amuzant printre atatea bicicliste, el in rosu, cu sosete verzi, alergand pe langa bicle. No, bun.

L-am cunoscut pe domnul inginer Hegedus Marius, care fara doar si poate este o enciclopedie in istoria Resitei, a istoriei locomotivelor. Este atat de pasonat incat, in 4000 de ore (sper sa imi amintesc bine aceasta informatie), si-a construit propria masina. Da, am scris bine. Propria masina cu care se mai plimba din cand in cand prin oras.

Alte curiozitati din Caras Severin

Stiati ca: oamenii isi construiau la casa o fereastra iesita in afara ca sa se poata uita daca inamicul este afara? Tot legat de acest inamic de pe timpuri, orice casa avea doua sau mai multe iesiri: una in fata si altele in spate/pe lateral ca sa poata fugi daca sunt atacati. Si tot legat de case: da, fiecare avea cate o fereastra iesita in afara, iar casele care aveau balcon erau locuite de bogatii orasului.

Am furat corcoduse din copac (primele pe anul acesta) si nu mi-a zis nimeni nimic, am stat de vorba cu o doamna care plivea florile in fata blocului si mi-a zis ca nu sunt doar florile ei, sunt ale blocului, dar ca le munceste cine vrea si are placere. Am ras de un pisic in Oravita ca dormea pe un stalp si ii era lene sa se trezeasca, am intalnit un domn care ne-a intrebat daca suntem arhitecti de facem atatea poze la cladiri, am baut vin cu noii mei colegi si prieteni de breasla si am plans si am ras la meciul de fotbal Rusia-Croatia.

Am ras, am glumit, am citit scrisori de dragoste, am fost seriosi, ne-am intins pe pontoane, pe baloti de paie, pe locomotive, pe jos, pe pamant, am mancat pentru prima data gulas, am ascultat tunetele in munti si mi-au placut, am iesit dimineata cand era roua si m-am dat in leagan… Frumos tare.


Gata clasamentul! Tu ai ajuns prin aceste regiuni? Ce ti-a placut cel mai mult? Ai descoperit si alte locuri interesante?
Povesteste-mi in comentariile de mai jos, ca data viitoare sa ajung si acolo.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may use these HTML tags and attributes:

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>