M-am trezit eu asa de dimineata cu pofta de a depana amintiri frumoase din vacanta Si mi-am adus aminte cu drag de insula Capri din Italia. De obicei merg pe principiul ca daca am vizitat un loc sa merg in alta parte, ca doar lumea asta este mare si sunt atatea de vazut.Insa in cazul lui Capri, pot sa zic ca m-as intoarce oricand acolo. Am simtit cum imi umple inima cu iubire, chiar de cand am ajuns.
Cateva date despre ea: are o suprafata de 10 km patrati. Mica insulă muntoasă din Marea Tireniana, vestită pentru peisajele sale unice, este situată la intrarea în Golful Napoli. Denumită în antichitate Caprea, insula Capri a fost colonizată de greci încă din secolul al VII-lea i.Hr. În cele două orașe importante ale insulei, Anacapri și Capri, există ruine care atestă prezența coloniilor grecești pe insulă.
În anul 29 î.Hr. împăratul Octavian August a achiziționat insula de la orașul Napoli în schimbul insulei Ischia (care apropo este vis-a-vis de Capri), construindu-și aici un palat. Succesorul său, împăratul Tiberius, a petrecut aici 10 ani și a construit 12 vile în semn de recunoștinta față de cei 12 zei ai Olimpului. Mai târziu, Capri a devenit destinația aristocrației italiene, britanice și franceze. Bourbonii secolului al XVIII-lea veneau aici la vânătoare de prepelițe, iar, un secol mai târziu, artiști, poeți și personalități economice (Krupp, Axel Munthe și alții) și-au găsit inspirația sau odihna pe plajele calcaroase ale insulei. (sursa Wikipedia)
Am plecat din Napoli: de la aeroport am luat un autobuz pana in port, iar de acolo vaporul direct catre insula, timp de 45 de minute.
Recunosc ca spre final mi s-a facut un pic rau de mare, dar avand in vedere ca drumul este scurt, a meritat. :)) Si am suportat.
Am debarcat cu multimea de oameni in port, iar acolo nu eram doar noi, mai erau si alte vapoare ce adusesera turisti. Portul forfotea.
Insa cum am ajuns, toti se grabeau sa mearga sa caute autobuzele, sa vada ce pot vizita, eu m-am asezat frumusel pe niste scari si am stat acolo cateva minute ca sa imi trag rasuflarea si sa ma obisnuiesc cu locul. Puhoaie de oameni tot coborau din vaporase, dornici sa viziteze insula.
De specificat: fiind o insula mica, nu poti sa iei masina personala cu tine, adica sa o aduci pe vapor. Va trebui sa folosesti autobuzele sau taxiurile de pe insula.
Stand acolo pe scara ma uitam cum oamenii vin in vacanta stresati. Parca nici nu isi dau seama ca este vacanta, parca tot la munca sunt: sa umble, sa intrebe, sa viziteze, sa isi caute cazarea, si asta cat mai degraba. Nimeni nu sta, macar pret de cateva minunte sa isi dea seama unde sunt, sa se uite in jurul lor, sa respire.
Eu nu m-am luat dupa ei si am stat. Am stat, am tras aer in piept, m-am uitat, m-am bucurat, m-am dumirit, am simtit briza, aerul de acolo, locul, oamenii.
Alaturi de scara langa care stateam era un fel de terasa ce servea sandvisuri si bauturi non-alcoolice. Mi-am luat ceva de mancare, m-am asezat la masa si iarasi am stat. Am inceput sa stau de vorba cu proprietaru carciumii, pardon terasei, de una de alta.
Mi-a placut italiana cand eram mica, mi se parea usoara si ma descurcam intr-o conversatie. Iar italienii sunt dornici mereu de vorba.
Nu mai rost sa mentionez ca sandvisul era delicios. Nu stiu ce pun italienii astia in mancare dar este nemaipomenita. O sa ma tot auzi vorbind despre mancarea lor.
Capri este o insula scumpa deoarece este cunoscuta ca fiind vizitata de multe celebritati. Unele si-a cumparat chiar si locuinta aici, iti dai seama asadar cam cum sunt preturile.
Daca te hotarasti sa mergi in Capri, trebuie sa fii pregatit financiar.
Stand la carciuma sa imi termin sandvisul, zic sa ii trimit mesaj gazdei mele (imi luasem de pe AirBnb cazare),s a o intreb la ce ora vine sa ma ia. Ne intelesesem sa ne intalnim undeva, iar el sa vina sa ma ia cu masinuta. O sa ma refer de acum incolo doar cu aceste diminutive: masinuta, autobuzel, mini-bus. Strazile sunt atat de mici acolo incat arata exact ca trotuarele noastre,. Fiind insula mica oamenii s-au adaptat si au construit dupa posibilitati mijloacele de transport.
Primesc inapoi mesaj in care imi spune ca ii apare cum rezervarea mea a fost anulata. Stai un pic, cu adica??! Sunt deja ajunsa pe insula, este trecut de orele 13, iar rezervarea imi apare anulata? Ce Dooamne iartă-ma fac?
Mai intai intru in panica. Din tot zenul meu incep sa imi fac in cap tot felul de scenarii: ca voi boschetări pe insula luxoasa, ca voi muri de frig, ca voi incepe sa ma ascund prin bosheti ca sa dorm, ca se va lasa intunericul si cine stie ce mi se poate intampla…
Folosind pentru prima data acest site, era posibil sa fi facut eu vreo manevra gresita. Tipic.
Nu stiu daca ti-am zis: venisem singura in aceasta insula. Asa s-a nimerit. Eram pe mai multe zile in Italia si am simtit eu sa vin si aici. Cum nimeni nu a vrut sa ma insoteasca, am zis: “eu ma duc oricum.” Ca nah, doar sunt matura si independenta. mai putin cand dau de necazuri.
Bineinteles ca ma apucasera si remuscarile: ce naiba fac eu aici singura, cine m-a pus, o sa imi pun eu de acum pofta in cui cu acest “simtit” ma muștruluiam.
Noroc ca tocmai ce mancasem. Probabil in timp ce imi faceam scenariile, mancarea nu ajunsese inca in stomac. Dupa ce a ajuns, m-am mai calmat si mi-a venit o idee foarte logica: pot sa plec cu vaporul de seara. Adica sa vizitez putin si apoi sa ma intorc. Deja ma resemnasem si acceptasem acest gand. Asta e. Era buna si o zi. Pfiuuu
Ma ridic si ma duc sa imi iau o inghetata. Imi mai venise inima la loc si puteam sa ma bucur de desert. Chiar aproape de locul de unde imi luasem inghetata era si o plaja. In cele doua zile cat am stat aici, aveam sa imi dau seama ca era singura!
Capri, desi o insula superba, nu are plaje cu nisip. Cum zice Wikipedia la inceput, este o insula stancoasa. Asadar de asteptat acest lucru. Multe insule si orase stancoase de la malul marii ii seamana.
Eu sorbeam din inghetata mea–da, desigur ca era minunata (m-as intoarce in Italia doar pentru inghetata), uitandu-ma in jur la oamenii care stateau la plaja, la apa turcoaz, linistita care stropea in cand in cand cu mici valuri, la oamenii din jur care se tot foiau, chiar simteam atmosfera de vacanta. Aveam impresia ca timpul se daduse inapoi, ca era prin anii ‘80. Nu stiu de ce, asa imi dadea impresia insula.
M-a trezit din visarea mea un mesaj de la gazda, cu o veste buna: desi rezervarea mea fusese anulata, el mai avea o camera libera si putea sa mi-o dea cu acelasi pret. Ehehe, cat m-am bucurat! Era camera pe care o rezervasem initial si pe care nu venise nimeni sa o mai revendice.
Gazdele mele erau un tip de vreo 24-25 de ani Rafaelle si tatal sau. Locul unde urma sa stau era chiar casa lor, si fiind o insula turistica ei au construit si camere pentru turisti s din asta traiau..
Am agreat cu fiul ca eu sa iau autobuzul de acolo de langa plaja pana intr-un anumit punct si de acolo sa vina el sa ma ia cu masinuta, pentru a ma ajuta cu bagajul. Mi s-a parut un gest foarte frumos si am apreciat.
Zis si facut. Am luat autobuzul in miniatura si am pornit spre locul de intalnire. In autobuz am intalnit un cuplu de francezi cu care am inceput sa stau de vorba. Desigur, de una, de alta. Small talk.
Cred ca ti-ai dat seama pana acum ca imi place sa ma bag in seama cu oamenii. “oameni frumosi”, hellooo?! Intelegi acum de unde vine numele site-ul, da? 🙂
In timp ce eram in autobuzul care urca si vorbeam cu francezii, deodata am ramas muta la privelistea care incepuse sa se arate. Le-am facut semn fara sa scot un cuvant si celor cu care vorbeam. Apa intinsa, albastra presarata mai ales spre portul insulei cu vaporase, barci, yahturi ca niste confetti pe o prajitura, casele albe de pe insula, verdeata, florile mov care se intindeau de-a lungul drumului, soarele care ne onora cu prezenta… Toate acestea creau o imagine care iti taia respiratia.
Iar noi, ca turistii prosti, dupa ce ne-am uitat cateva secunde, am scos aparatele foto/ telefoanele si am inceput sa face poze, in loc sa ne bucuram de momentul prezent. Intr-un fel este bine, ca altfel nu ti-as mai fi aratat acum privelistea si nu ti-ai fi dat seama ce frumos era.
Poti sa iti faci doar o idee. Stii cum este: realitatea este multa mai grozava decat o fotografie. Ca simti prin toate simturile, de aceea este diferit.
Nici nu m-am dezmeticit bine ca a trebuit sa cobor. Si am coborat intr-o alta poveste; case albe, inconjurate de flori, iar marea se vedea in zare. Wow! Unde am ajuns? In paradis?
M-am asezat pe o bancuta si am stat sa admir cu privirea ce aveam onoarea sa experimentez. De cate ori in viata ai privilegiul sa ti se taie respiratia de atata frumusete?
Dupa ce m-am incarcat cu atata frumusete si caldura, a venit si gazda mea cu un mini-bus, ne-am salutat, am facut cunostinta, m-a ajutat cu bagajul sa il urc in “masinuta” si am plecat la drum pe strada-trotuar.
Ma miram de abilitatile lui de a conduce.
Am luat-o pe strazile-trotuar, iar eu ma miram de frumusetea peisajului. Parca ma aflam intr-un film romantic. O masina mica, ciudata, un om pe care abia il cunoscusem care imi vorbea de parca ma cunostea de o vesnicie, flori mov in toate partile, soarele pe cer, casele albe, apa azurie in departare.
Eram pe o insula departe de “lume”. Oamenii venisera in vacanta, erau relaxati, nu aveau preocupari urate, ci doar armonioase.
Am petrecut doua zile minunate in care m-am relaxat, m-am uitat indelung la mare- aveam o priveliste de povesti, am cunoscut oameni frumosi-dintre care o italianca dornica sa vorbeasca in franceza cu mine din dorinta de a o practica, am vorbit in italiana mea storcita cu tatal baiatului care nu stia engleza si a trebuit sa ma descurc, a mers la cina la un restaurant fancy si m-am simtit minunat, am baut vin si am mancat paste, m-am plimbat prin Ana Capri -acolo unde eram cazata, apoi a doua zi am fost in Capri-la fite, si am vizitat cele mai frumoase locuri cu cele mai frumoase privelisti.
Am cunoscut un neamt pe care l-am rugat sa imi faca o poza si cu care ulterior am vizitat restul insulei Capri- si apropo neamt fara de care nu m-as fi descurcat sa vizitez acele minunate locuri pentru ca erau intortocheate si el avea o harta, am cunoscut un pictor.
Povestesc eu, povestesc, dar mai bine las aici niste fotografii care “vorbesc” mai bine. Cateodata vorbele nu isi mai au rostul.
Uite si un video ca sa iti faci o impresie si mai buna:
Capri m-a uplut de iubire intr-un moment in care eu aveam cea mai mare nevoie. Am simtit cum m-a incarcat cu energie si cum mi-a dat o forta sa infrunt obstacolele.
Daca vrei sa plutesti pe norisori, mergi in Capri. Acolo este Paradisul.
