Îmi place sa merg spontan la evenimente. Si la evenimente la care simt sa merg. Într-o după amiază, am văzut un eveniment ce avea loc duminica și care era de fapt un program de 40 de zile de yoga, meditație si dezvoltare personală.
Aici l-am întâlnit pe Adrian Gheorghiu, la Power Yoga România, studio de yoga pe care îl deține cu soția sa, Adriana Gheorghiu. Împreună au doi băieți minunați.
De cum ne-am cunoscut, i-am simțit foarte deschiși pe amândoi, amabili, gata să împărtășească, să te susțină, sa fie aproape de tine.
Am stat putin de vorba cu Adrian si m-am impresionat povestea lui, asa ca l-am invitat la un interviu. Am aflat ca in ultimii ani a fost Vice-Președinte la o firma de tigari in Canada, avea un salariu de 5 cifre pe luna, (6 cifre pe an), avea casa, mașină, scoală pentru copii plătită de companie și cu toate acestea și-a dat demisia, s-a întors in Romania și a făcut studioul de yoga unde preda împreună cu soția sa, Adriana.
Am mai vorbit despre copilărie, despre viata lui, despre activitatea profesională .
Este din Constanta. Pana la 10 ani avut o copilărie perfecta. Cu joacă , peripeții, vacante frumoase.
După vârsta de 10 ani, totul s-a schimbat. Tată l lui, directorul stațiunii Mamaia pe atunci, s-a sinucis, iar în urma acestui eveniment tragic, mama lui, profesoara, s-a îmbolnăvit de nervi.
Adrian își aduce aminte cum a vrut la un moment dat să îl ia de mână pe el si pe sora lui și să se arunce în fata trenului împreună.
De la copilăria lui fericită, fără griji, a trebuit să se maturizeze imediat. In timp ce alți copii se jucau, el și sora lui erau în autobuz sa ii ducă pachet mamei lui la spital.
Cei doi au locuit singuri în apartament și au avut mare noroc cu mătușa și unchiul lor, care au avut grija de ei atât financiar cât și emoțional.
Pentru ca mama lui era în spital, iar sora la scoală, a trebuit să se auto-disciplineze, să își facă un program strict pe care și-l nota într-o agenda, a trebuit să învețe să gătească.
Din puful în care trăia înainte de vârsta de 10 ani când avea de toate și era considerat prințul familiei, s-a trezit fără nimic, ba mai mult trebuia și să facă rost de bani ca să supraviețuiască.
S-a angajat la 14 ani. A lucrat în baruri, hoteluri, restaurante, a cărat bagaje.
La 20 de ani a venit în București, mai mult ca sa scape de acasă. A intrat la Facultatea de Construcții, iar în anul 2, unul dintre prieteni l-a ajutat ca sa angajeze. Devenise mascota parfumului B.U. Deghizat în parfum, mergea prin centre comerciale, în piețe centrale din București, la evenimente, petreceri.
La un moment dat, unuia dintre colegii săi i s-a oferit posibilitatea sa aducă Estee Lauder în Romania. Si pentru ca îl plăcuse de Adrian și felul cum lucra,, l-a luat să deschidă primul magazin în Romania.
După ceva timp, într-un club, a cunoscut o femeie care lucra în departamentul de resurse umane al companiei de țigări Reynolds. A fost invitat sa acorde un interviu acestei companii și a fost acceptat pe postul de Analist Financiar. La o lună după angajarea lui, aceasta companie a fost cumpărată de JTI.
Adrian: M-am angajat la costurile de la fabrică, am făcut inventare, după care au început să mă promoveze, la Departamentul pentru Vânzări si am tot făcut tot soiul de joburi.
Ștefania: Erai pasionat de ceea ce făceai?
Adrian: Nu eram pasionat, pentru mine principalul lucru era să am salariu, un venit consistent să pot să îmi susțin familia acasă și să am un trai decent. Și oamenii super-mișto m-au ajutat mult, JTI-ul mi-a dat stabilitate, m-a ajutat să mă liniștesc.
Unde eram venit de pe străzi, nu aveam slăbiciuni, nici milă, acolo era rigoare, disciplină, ceea ce mie mi-a plăcut, aveam asta în minte. Și acum mă văd cu copiii, eu sunt polițistul rău, „ne trezim la ora aceea, ne îmbrăcăm, mergem la școală; am agenda – ce fac mâine, ce se întâmplă săptămâna viitoare.”
Ștefania: Dar de ce este important pentru tine să fii așa?
Adrian: Pentru că așa creez, asta e pentru mine creație, pentru mine nu prea merge asta cu „hmm, ce facem acum? Hai să predăm o oră de yoga, sau hai să avem o discuție”. Trebuie să fie parte integrală din ceva, de exemplu „de ce fac asta?”. Înțelegi ce spun?
Îmi place creativitatea, dar pentru mine înseamnă disciplină.
Pentru mine înseamnă să-ți propui să faci ceva și chiar să faci ce ți-ai propus. Nu sunt genul de om pentru care creativ înseamnă „m-am trezit astăzi cu o idee și o scriu sau o desenez, cum ar fi: ce părere ai despre ideea asta?”. Am și eu momentele astea, dar nu pun accent pe ele.
Mie-mi dă energie să știu ce am de făcut. Îmi dă energie ideea de „cum vreau să arate viața mea într-un an?”, „cum vreau să arate studioul acesta într-un an?”, „cum vreau să fie relația mea cu copiii într-un an?” și să lucrez către ce-mi propun. De-asta mi-a plăcut foarte mult JTI pentru că m-a adus în partea aceasta care pentru mine care era oarecum naturală, de a lucra după o agendă, ce-ți propui aia faci și lucrezi pentru ce faci.
Ștefania: Dar știi că sunt unii oameni care – la tine, de exemplu e predominantă chestia asta cu disciplina, alții spun că creativitatea înseamnă „mă trezesc dimineața, oare ce simt să fac astăzi?” nu neapărat urmărirea cu rigurozitate a agendei, ci pur și simplu să se lase duși de val.
Adrian: Este fenomenal, îi respect și sunt adorabili, este minunat să ai stilul acesta de viață în care să ai puterea de a te lăsa un pic sau mai mult, într-un flux de gândire.
De când m-am lăsat de corporație, nemaiavând strictețea corporației și a unui șef, și a unui deadline, mi se pare că-mi pierd energia, că nu fac nimic în timpul zilei.
Ștefania: Dacă nu ai o agendă, sau ce?
Adrian: Da, că nu am ceva clar stabilit, cum ar fi „Ce fac acum? Ce fac săptămâna viitoare?” și acestea sunt toate dintr-o viziune: Ce vrem să facem cu studioul de yoga? Ce vreau să fac cu proiectul meu de golf? Toate se îndreaptă către ceva mai mare la care stau și mă gândesc și analizez și-mi pun mintea la contribuție o dată pe lună sau o dată la două săptămâni.
Pentru mine cel mai important în viață este acțiunea.
Nu sunt genul de om care să stau să analizez, să o gândesc, să o răsucesc.
Ștefania: Dar trebuie să o simți.
Adrian: Am mult simțământ în mine, tot ce am făcut eu în viață a fost pe simțit, nu a fost pe cunoaștere.
Diplomă de ASE, am venit în București fără să fac o școală, m-am apucat de yoga fără să fiu instructor de yoga, toate deciziile, decizia de a fi cu Adriana este din suflet. Aș putea spune că-mi reproșez uneori: „nu sunt și eu rațional o dată să judec…” deși, ți-am zis, sunt foarte organizat, structurat la nivel de ce vreau să fac, agendă, viziune, cum să arate, când îmi închid ochii, creativitatea este în creierul meu cât cuprinde, dar din toată nebuloasa aceea trebuie să-i dau o formă și forma este pentru mine chestia aceasta: viziune, misiune, obiective.
Din nou, vin din lumea corporatistă care mi-a mers ca mănușă. Eram deja oarecum disciplinat, ca să pot să răzbesc în viață, și a venit cu structură, cu bani, mi-a dat stabilitate, m-a liniștit.
Da, pentru mine acțiunea este mai importantă decât orice, este foarte frumos cum gândesc, este minunat cum simt, dar dacă nu-mi exprim gândurile și sentimentele, dacă nu le pun în ceva, sa le concretizez, nu iese nimic.
Ștefania: Rămân în tine.
Adrian: Sunt doar ale mele și „ce experiență grozavă, sau ce experiență frustrantă”.
Ștefania: Frustrantă?
Adrian: Da, pentru că rămân neîmplinite. Rezultatele sunt cele care vorbesc despre tine, nu gândurile, nu ideile.
Ștefania: Dar stau și mă gândesc, ce este în spatele acestui aspect? Să-ți trăiești viața sau să ce? De ce este așa de importantă pentru tine acțiunea?
Adrian: Așa sunt eu. Pentru mine acțiunea este importantă pentru că, poate un element important din viața mea este modul de a fi cunoscut de oameni, apreciat, acceptat, este prin ce faci nu prin cum gândești sau ce sentimente ai. Și atunci pentru mine viața a fost foarte mult de a fi acceptat, de a nu fi singur, pentru mine asta a fost.
Ștefania: De unde crezi că vine aceasta?
Adrian: Tu de unde crezi că vine? De la faptul că am rămas fără părinți la 10 ani, neavând coconul părinților, am avut cei 7 ani de acasă și care m-au ajutat enorm, dar să îți pierzi ambii părinți la 10 ani, să o vezi pe mama bolnavă de nervi și nu te recunoaște și „hai, să ne aruncăm de pe bloc”… nu cred că este cea mai plăcută experiență pentru un copil de 11-12 ani.
În fine, ceea ce am este uimitor, atunci pentru mine totul a fost: unde aparțin, sunt complet singur, pe stradă nu arăta nicio slăbiciune, acasă nu arăta nicio slăbiciune și sunt singur.
Ștefania: Aceasta era concluzia ta?
Adrian: Că sunt singur, da, nu am pe nimeni care să mă iubească, nu mă iubește nimeni, sunt singur și atunci tot ce am făcut eu în viață a fost să caut dragoste, să caut apartenența, iar apartenență, din punctul meu de vedere, nu câștig prin: „ce frumos gândesc” pentru că nu știe nimeni ceea ce este în capul meu, ci este prin ce fac.
Ștefania: Corect.
Adrian: Cum mă exprim, cum mă comport, coroborat cu energia, mi-a dat Dumnezeu un corp, o energie mare, să pot face o grămadă de lucruri, să nu obosesc, să fiu fizic OK pentru o perioadă lungă de timp, pe timpul zilei. S-au coroborat cele două, iar viața este despre a face, viața este despre a exista, să fiu eu OK cu mine, să fiu OK cu alții.
Am povestit apoi despre experiența din compania JTI. Datorită muncii și perseverentei sale, la 24 de ani era deja director. A fost trimis apoi în Turcia, Geneva unde a petrecut un an.
Adrian: M-am mutat In Geneva, m-a chemat acolo un șef, am muncit pentru el un an, anul acela mi s-a părut un deceniu. Un tip foarte al dracului, foarte pretențios, foarte dificil, însă, minunat ca om, adică minte sclipitoare, cunoștințe grozave. În anul acela cred că n-a existat zi, oră, în care să nu-l înjur.
Îmi lăsa mesaje vocale, duminica după-amiaza, îmi trimitea mailuri sâmbăta noaptea, ce să zic, un dependent de muncă.
Ștefania: Care a fost cea mai importantă lecție pe care ai învățat-o de la el?
Adrian: Niciodată nu renunța! Rămâi la ideea ta, luptă pentru ea.
Ștefania: Poate nu este pentru tine. Poate-ți vine o idee și nu este pentru tine.
Adrian: Exact, da, dacă crezi în chestia aceea Fă-o, indiferent de orice, vei găsi o cale.
Ștefania: Ce ai mai învățat? A doua chestie foarte importantă și care te-a ajutat pe tine.
Adrian: De la Zurap, să ascult oamenii, să ascult cu adevărat. Și am suferit mult pe tema aceasta.
Ștefania: Că nu ai ascultat?
Adrian: Că nu i-am ascultat pe oameni și îți dai seama, nefiind în stare să-i ascult, nici ei nu mă ascultau.
Ștefania: Dar cum ai suferit? Cum te făcea să te simți?
Adrian: Frustrat, supărat, eu voiam într-o direcție, ei voiau într-o altă direcție, eu știam că aceea este direcția bună, dar nu știam cum să-i aduc, după care când ajungeau în direcția bună și vedeau, „ați văzut, a fost ca mine”. Frustrări, supărări, cam asta se întâmplă când nu asculți.
Ștefania: Ziceai că aceasta a fost a doua chestie, să asculți oamenii, a treia chestie? Care te-a ajutat pe tine și te ajută și acum.
Adrian: Să fiu bun cu oamenii, bun în general, nimeni nu se duce la muncă ca la grădiniță, sau nu vin la muncă să-și bată joc de muncă, vin la muncă să câștige un trai, să fie respectați ca oameni. Nimeni nu vine să fure sau să mintă, când sunt puși în situații dificile oamenii încearcă să-și găsească o ieșire și atunci devin situațiile mai ciudate, în rest ideea aceasta de a fi bun cu oamenii, asta m-a ajutat mult.
Am început sa vorbim cum în următorii 5 ani a început să călătorească în locuri la care nici nu visa: Brazilia, Malawi, China, Japonia, Franța, Statele Unite, după care i s-a oferit un post în Canada pentru că își dorea mai multă stabilitate datorită familiei.
In Canada avea un salariu de 6 cifre pe an, totul plătit de companie: casa, mașina, grădinița, etc. A locuit aici aproximativ 4 ani, după care soția lui, Adriana, i-a spus că ea vrea să se întoarcă în Romania.
Intre timp început să meargă și la un terapeut pentru a-și rezolva niște frământări interioare.
In partea a doua a interviului vom povesti cum descoperit yoga, cum aceasta i-a schimbat viata, cum și mai ales de ce a renunțat la cariera sa bănoasă în corporație și a început să facă cu totul altceva.
(va continua….)
Pe Adrian il puteti gasi aici: https://poweryogaromania.ro/
