Blog

Pe Bernd Knappe l-am cunoscut la un curs de dans, de contact improvisation, la care am participat si eu din curiozitate, mi-l recomandase o prietena. Mi-a placut cursul, dar mi-a placut si profesorul. Bernd era profesorul. De nationalitate neamt, se plimba prin toata lumea pentru a preda cursuri de contact improvisation.

Mi-au placut la el maturitatea, pasiunea si profesionalismul cu care preda. Am stat un pic de vorba in pauza si mi-am zis ca vreau sa il cunosc mai bine, asa ca l-am invitat la un interviu.

Era inca cald afara cand ne-am intalnit noi. Ne-am vazut la o cafenea unde am savurat o delicioasa cafea cu lapte, apoi am mers in parc, ne-am asezat pe o banca si am stat de vorba mai multe ore. Conversatia a fost una relaxata, prietenoasa, din cand in cand ne amuzam de veverite si de copiii care se jucau in parc.

Am vorbit cu Bernd in limba engleza, iar el a fost de acord sa public articolul in romana.

Bernd este un om cald, sensibil, detasat, dar ancorat in realitate.  Este atent la el, la ceea ce simte, la ceea ce se intampla in jur si este interesat de evolutia sa. L-am intrebat cum a inceput viata sa profesionala, dar am vorbit si despre cum vede el viata in general si despre cum a crescut pana acum.

Am aflat ca este profesor de contact improvisation si arhitect. Si-a construit propria casa in Germania, acolo unde locuieste acum. Are multe camere de oaspeti si la el vin si stau pe o perioada mai lunga de timp oameni de arta. Oameni care danseaza, oameni de teatru, oameni care canta.

La 52 de ani a trecut prin multe schimbari si vorbeste cu detasare despre ele. A mai fost pictor si cantaret de jazz. Lui nu numai ca ii place schimbarea, dar o cauta si i se pare fireasca. Vorbea despre schimbarile profesionale din viata sa cu atata naturalete si trecea de la una la alta foarte repede.

Nu a fost niciodata angajat, a fost tot timpul freelancer. Spune ca daca face tot timpul aceleasi lucruri se plictiseste.

De la un om atat de flexibil avem ce invata. Majoritatea oamenilor se tem de schimbare, iar cateodata se complac intr-o situatie aparent fara iesire. Schimbarea este naturala si fiecare dintre noi poate sa mearga in ce directie doreste, oricand doreste.

Am vorbit despre toate aceste schimbari, dar si despre cum sta de vorba cu copilul interior pentru a afla care sunt nevoile sale.

• Previous
• Next

Bernd: La varsta de 27 de ani am avut primul copil si la 29 pe al doilea. Am devenit interesat sa construiesc un loc sigur pentru copii si ma gandeam la o modalitate sa castig bani. Impreuna cu mama copiilor am inceput sa pictam tablouri sa le vindem pe piata.

La inceput, mama copiilor mei picta tablourile, iar eu le vindeam. Dupa un timp am inceput si eu sa pictez si chiar am avut succes. Erau picturi usoare, in muzica numim astfel de lucrari “slaga music”. Si acestea erau simple, nu puteam sa ma numesc artist, dar pictam si traiam din asta.

Am pictat timp de 5 ani, dupa care nu mai eram interesat, mintea mea era goala.

Mi se intampla sa descopar ceva care imi place fac, intru in profunzime in acest lucru si il descopar, invat cum se face, am succes, iar dupa un timp imi pierd interesul.

Dupa ce mi-am dat seama ca nu mai sunt interesat, am devenit musician. Cantaret de jazz.

Stefania: Stai, stai. Cand te-ai schimbat asa deodata si atat de radical?

Bernd: De la varsta de 14 ani faceam muzica, cantam intr-o trupa de jazz, la tobe, dar nu intr-un mod profesionist.   

Asa ca m-am hotarat sa trec la nivelul urmator. Cantam in pub duminica, atunci cand oamenii merg sa ia pranzul, sau seara, intr-un club.

Am facut acest lucru pentru o perioada indelungata si inca practic aceasta meserie.

Intre timp am studiat arhitectura si am devenit architect.

Stefania: Cand ai studiat arhitectura?

Bernd: Dupa faza cu pictatul. A fost a doua mea facultate. Prima a fost aceea de psihologie si pedagogie.

Stefania: Aha. Ai facut atat de multe schimbari si pare sa fie atat de usor pentru tine.

Bernd: In Germania spunem ca sunt un “maha”, un om care “face”. Nu am fost niciodata angajat, nu am avut pe nimeni care sa imi spuna ce trebuie sa fac si care imi da bani pentru asta. Am fost tot timpul free lancer.

Stefania: De fapt nu ai vrut niciodata sa fii angajat.

Bernd: Mi-am zis ca atat timp cat gasesc o solutie sa fiu propriul meu stapan, nu am nevoie de altcineva.

Stefania: De ce este important pentru tine sa nu fii angajat?

Bernd: Pentru a avea mai multa libertate. Gasesc modalitati simple de a castiga bani si de a trai bine. Intotdeauna imi aleg slujbe unde am mult timp liber  Prefer sa am perioade cand castig bani si apoi perioade cand nu castig bani, dar am timp pentru alte lucruri din viata mea.

La 33 de ani am inceput sa am proiecte pe arhitectura, iar la 44 am aflat despre contact improvisation.

Mi-am construit propria casa, in care am multe camere de oaspeti. Vin multi actori de teatru si traiesc acolo cateva luni, dupa care pleaca. Ma asigur ca nu este plictisitor la mine in casa, dar in acelasi timp ca nu este gara de tren, unde lumea vine si pleaca.

Atunci cand imi doresc un lucru, ma gandesc cum sa ma organizez astfe incat sa il am. Nu am inteles niciodata oamenii care asteapta ca Dumnezeu sa le dea. Prefer ca eu sa am initiativa, sa ma duc catre acel lucru. De aceea sunt un “maha”, un om care “face”. Nu astept. Creez atunci cand vreau, ma duc catre acel lucru sau decid ca nu am nevoie de el. “Am cu adevarat nevoie de acel lucru?” este o intrebare pe care mi-o pun tot timpul.

Stefania: Asadar ai devenit architect si cantai jazz in acelasi timp. Cand ai decis sa faci contact improvisation?

Bernd: M-am lasat influentat de oaspetii care imi veneau in casa. Cu totii erau oameni care faceau arta. La un moment dat a venit o companie de dans si m-am imprietenit cu una dintre dansatoare. Dansa dans contemporan si nu dansase niciodata contact improvisation. Partea amuzanta este ca aceasta prietena a mea ura contact improvisation. Nu ii placea sentimentul a de fi in contact cu cineva.

Am inceput un workshop de contact improvisation impreuna cu aceasta prietena si cu un profesor de contact. Eu eram un incepator care nu avea nici cea mai mica idee nici despre contact si nu mai lucrasem cu corpul meu niciodata. Construisem 6-7 case si eram puternic fizic, aveam muschi . De atunci pierdut 10 kg si am schimbat multe lucruri o data ce am devenit constient de corpul meu.

De fapt multe lucruri s-au schimbat. Am renuntat sa mai judec lumea si mai ales am renuntat sa ma judec pe mine. Am devenit mai constient de ce se intampla in jurul meu. Si asta nu inseamna ca totul este perfect, inca judec, dar nu intr-un mod care sa ma doboare. Am pareri despre lucruri ca sunt bune sau rele, dar cel mai mult ma intereseaza sa stiu ceea ce este. Si apoi ma intreb daca este bun sau rau, daca ma ajuta sau nu, daca ar trebui sa merg inainte sa fac un lucru sau ma opresc.

Pentru ca totul este acolo si are dreptul sa existe.  Poate ca imi doresc sa schimb acel lucru in ceva mai bun, dar inainte de toate, doar exista. Atat.

Stefania: Cum gandeai inainte de aceste schimbari?

Bernd: Judecam mai mult. Ca si cum eram intr-un corset si ma simteam in siguranta. Si atat timp cat eram in acest “instrument” eram prizonier, intr-un fel liber si departe de frica pentru ca eram “in siguranta”. Dar este un pret mare de platit si acela de a nu sti ce se intampla. Catalogam fiecare lucru care se intampla ca este bun sau rau, daca ma face sa ma simt in siguranta sau nu.

Am inceput sa vorbim despre cum a ajuns Bernd sa vada lucrurile intr-un anumit fel acum, diferit de cum le vedea inainte.

Am invatat sa lucrez cu copilul meu interior. Si este o metoda pe care o recomand tuturor. Mai intai accept ceea ce este si apoi incep dialogul cu copilul meu interior: “Oh, nu iti place aceasta persoana? De ce nu iti place aceasta persoana? Ce iti spune?” Si asa continui dialogul. La sfarsitul acestui dialog imi dau seama ca aceasta persoana imi aduce aminte de un lucru din mine pe care nu il vad sau pe care il resping.

Aceasta metoda imi da posibilitatea sa devin mai constient. Vreau sa devin mai sensibil in legatura cu sentimentele mele, sa aud vocea copilului meu interior. Si apoi am oportunitatea sa ma port ca un parinte prietenos, sa ii dau atentie, sa il intreb ce are nevoie, ce doreste, cum pot sa il ajut, cum pot sa gasesc o solutie pentru el, sau sa ma pot ca un parinte rau sa ii zic ca nu are nimic de spus, sa taca din gura, sa se duca la culcare. Imi place din ce in ce mai mult sa fiu acest adult prietenos.

De asemenea copilul poate fi prietenos, sa spuna ca ii este teama de o anumita persoana, situatie, ca ii este frica de viitor, sau sa inceapa sa strige ca vrea inghetata si daca nu i se da tipa, plange. Acesta din urma nu este un copil fericit. Cand zic ca vreau o inghetata este un simbol. De fapt nu stiu ce nevoie am si pot doar sa ascult si sa imi intreb copilul interior ce are cu adevarat nevoie. Incep sa vorbesc cu el, sa il intreb daca sa mergem acum intr-un anumit loc, daca este un timp potrivit, sau sa mergem maine. Deci sa am o conversatie draguta cu acest  copil.

Munca de constientizare este similara cu munca cu copilul interior.

Adultul din tine este responsabil de timpul pe care il acorzi  copilului interior ascultandu-i si avand grija de nevoile sale, are grija sa nu se raneasca atunci cand se joaca.   

Lucrul cu copilul interior m-a ajutat si sa lucrez cu furia. Inainte de a fi furios gasesc solutia pentru a nu mai fi furios.

A fi furios nu este bines au rau, este pur si simplu un sentiment ca oricare altul. Cum ar fi ca toata lumea sa fie relaxata si cu burta plina?

Ne simtim vii atunci cand suntem furiosi. In istorie au fost momente cand o intreaga societate a fost furioasa pentru a face o lume mai buna. Se pare ca este o nevoie de a fi furios. Dupa trairea acestei stari gasesti o solutie.

Iar cand copilul interior este furios, nu ii spui ca nu ar trebui sa fie furios. Fii interesat in a afla de ce este copilul tau interior furios. De cele mai multe ori gasesti motivul pentru care esti furios, dar in realitate este un cu totul alt motiv.

Stefania: Cum gasesti adevaratul motiv?

Bernd: Nu esti singur. Poti vorbi cu prieteni in care ai incredere. Sa vezi si o alta perspectiva. Sau cineva care doar te asculta si vorbind scoti la suprafata ceea ce te framanta cu adevarat.

Dupa ce am incheiat discutia despre copilul interior, ma tot gandeam la schimbarile pe care le-a facut de-a lungul anilor si inca ma uimea naturaletea cu care vorbea despre ele. Mi-a spus ca atunci cand face aceste schimbari, isi pregateste terenul inainte. Cum ii spune el: “soft landing”. Mi-a placut acest termen in engleza.

Observa mai intai ca nu mai este interesat de un anumit domeniu si incepe sa sa se indrepte spre altceva. Faptul ca este si  architect si dansator ii ocupa destul de mult timp, mai ales ca el calatoreste prin toata lumea pentru workshopurile de contact improvisation. Este foarte importanta prezenta in ceea ce face. Adica atunci cand construieste case, se ocupa doar de asta, iar cand preda cursurile de dans este acolo cu gandul. Isi doreste sa predea foarte bine, astfel incat oamenii sa inteleaga si vrea sa transmita pasiunea sa pentru dans. Nu isi doreste sa fie mai bun decat altcineva, isi doreste sa fie mai bun decat el insusi,mai bun decat era ieri.