Probabil multi se vor mira de acest articol, se vor mira de parerea mea despre acest oras. Cand auzi Dubai, te gandesti la o lume aparte, luxoasa. Eu cel putin asa ma gandeam inainte sa plec. Si asa si este. Dar in afara de asta, mai este ceva…
Dar sa incep cu inceputul.
A trecut ceva timp de cand am fost in Dubai, insa nu am uitat experienta. Am avut privilegiul sa vizitez acest oras la invitatia unui prieten plecat sa lucreze acolo. Am zis ca este un loc inedit in care mi-ar placea sa ajung. Cand zici Dubai, suna asa ca un loc indepartat, o cultura altfel. Altfel de oameni, altfel de obiceiuri, altfel de mancare, un…alt fel de loc. Te uiti la poze pe internet si vezi o viata luxoasa, ai impresia ca totul este minunat acolo.
Cum sunt curioasa din fire si interesata sa vad si acest “altfel” am acceptat invitația prietenului meu.
S-a nimerit cumva sa ma duc în iunie, exact cand este Ramadanul. Pentru cine nu stie, Ramadanul este un fel de post pe care il tin musulmanii. Nu mananca si nu beau nimic toata ziua, iar seara “recupereaza”, alaturi de familie.
Am intrebat un musulman ce inseamna acest post si de ce il tin, iar acesta mi-a raspuns ca Allah isi dorea ca oamenii instariti sa vada cum traiesc saracii.
“Bine, bine, am zis. Dar saracii sunt saraci tot timpul, voi infulecati seara.”
Ca o fi adevarat ce mi-a zis, ca n-o fi…
Cand i-am zis unei prietene ca plec in iunie, s-a uitat mirata la mine si mi-a zis ca este foarte cald in iunie, iar eu i-am raspuns doar: “Ei, cat de cald poate sa fie? Sunt obisnuita cu temperaturi ridicate.” Niciodata, dar niciodata sa nu pui asemenea intrebare “cat de cald poate sa fie”, nici macar in gand, cand urmeaza sa te duci n Dubai intre lunile aprilie/mai-septembrie/octombrie.
Urma sa aflu cat de cald o sa fie.
Cum plecam in vacanta o saptamana, m-am imbracat ca de vacanta: pantaloni de blugi taiati, un sacou verde aprins, palarie crem si sandalele mele preferate rosii cu bilute de lemn colorate.
Drumul Bucuresti-Dubai cu avionul dureaza aproximativ 5 ore. In avion am observat o pereche simpatica mama-fiica ce se jucau. I-am observat pentru ca mama, imbracata in tricou si blugi ii vorbea foarte frumos fiicei sale, o alinta, iar fiica ei o dulceață, zambea si isi facea onduleuri cu degetul prin parul ei saten.
Avionul se apropia de aterizare in jurul orei 9 seara, era intuneric, si am vazut un oras plini de lumini, parca se apropia Craciunul si cineva le aprinsese pe toate.
Avionul aterizeaza lin si ma inunda asa o bucurie, si de la lumini, dar si acel sentiment ca ai ajuns in siguranta la destinatie si o noua aventura te asteapta. Ce urma sa fie, nici eu nu ma asteptam…
Imi iau geanta si ma asez la coada obisnuita, ca sa ies din avion.
Fac primul pas afara. O caldura inabusitoare ma invaluie, de parca as fi intrat intr-o sauna. Va jur ca acesta a fost sentimentul, fara sa exagerez.
In cateva secunde parul mi se umezeste, hainele se lipesc de mine. “Vai de mine. Ce-i asta?! Sa fie posibil de la motorul de avion.” ma gandesc eu incercand sa gasesc o explicatie logica acestei calduri necunoscute si ne-experimentate.
Cobor pe scara care conecta avionul cu solul, la fel. Parca nu imi venea sa cred cat de cald poate sa fie.
“Poate totusi mi se pare.” incep sa ma incurajez singura. In mod evident era foarte cald, o caldura din aceea umeda, exact ca in sauna, cum am mai zis. Cand traiesti la tine acasa, in tara, nu te gandeste cat cald poate sa fie prin alte parti, decat cand ajungi in locul respectiv. Ce poti sa iti imaginezi si sa simti, este maximul de caldura pe care l-ai simtit la tine in tara sau pe unde ai mai fost si era cald. Eu nu mai fusesem intr-o țară-saună. Mi-a fost dificil sa ma acomodez numai cu ideea acestei calduri intense.
Ajung in aeroport, unde era aer conditionat si ma asez intr-un colt, asteptandu-mi prietenul sa vina sa ma ia. Toate neamurile Pamantului erau in acel aeroport! Cel mai mult m-a frapat numarul de indieni, pakistanezi, arabi desigur, care se perindau pe acolo. Unii cu bagaje imense, altii cu papornite de zici ca tocmai coborâseră din rată.
Iar ei erau imbracati in hainele lor, foarte ..”acoperitoare”, in special femeile, iar eu stateam acolo, in coltul meu cu sacoul verde si pantalonii mei cool taiati in toate partile, ca un semafor. Si semafor fiind, se uitau la mine ciudat, unii insistent, iar multi ma ignorau, iar eu ma rugam ca toti sa faca acelasi lucru… As fi vrut sa devin invizibila. Ma tot miscam de pe un picior pe altul si as fi vrut ca prietenul meu sa apara imediat.
Cele 10-15 minute de asteptare mi s-au parut extrem de lungi, iar la un moment dat am incetat sa imi mai pese. “Ce vreti, asta sunt. Am venit aici in vacanta.”
Dupa cateva minute de asteptat, zaresc fetita dragalasa din avion, iar alaturi de ea o femeie imbracata in burca, portul feminin din Dubai, un fel de rochie care te acopera toata, iti lasa la vedere doar ochii.
Cu ochii mari si mijiti, mi-am dat seama ca era era mama ei, pesemne se dusese la baie sa se schimbe. Din nou, m-a mirat acest aspect. Poate si pentru ca nu eram obisnuita.
Apare in sfarsit persoana mult asteptata, luam masina si plecam. Ajungem pe niste sosele largi, zici ca erau autostrazi. Urcam pe poduri, coboram de pe ele, facem o spirala. Incredibila infrastructura!
Pe pe langa aceste linii serpuitoare, cladiri imense mi se arata in fata ochilor. Inalte de 40-50 de etaje, de toate formele, cu lumini de toate culorile.
Doar la televizor mai vazusem asa ceva, din orasul New York, din Statele Unite.
Eram fascinata, ma uitam in jur si aveam impresia ca sunt intr-un joc creat cu o tehnologie super avansata, iar eu sunt un pion pe acolo, venit in vizita.
A doua zi, pe lumina, privelistea dn apartamentul in care stateam, era la fel de spectaculoasa, daca nu, si mai si. Pe lumina parca locurile si lucrurile ti se arata si mai clare.
“Unde am aterizat?!?” ma tot intrebam. Habar nu aveam ce ma astepta inainte sa plec, dar parca asta imi depasea asteptarile.
Am stat o saptamana si cred ca afara am stat maximum 2 ore. Sa zic ca erau vreo 50 de grade Celsius, cu umezeala cu tot. Mergeam, vizitam, arabii pe timp de vara isi petrec foarte mult timp in mall-uri.
Sfat: nu mergeti in lunile aprilie/mai-septembrie/octobrie sau o sa faceti cunstinta cu orasul-sauna si cu mall-urile arabesti.
Un aspect interesant: nu au impozite. Exact! Nu platesc impozite. Si pentru ca au petrol si este o tara bogata, multi straini vin acolo sa munceasca. Dubaiul este plini de oameni din toate colturile lumii. Desi nu prea poti sa iesi afara pe timp de vara si este destul de sarac in natura (gasesti destul de rar verdeata, cel mai adesea aproape de plaja, palmieri si gazon pe care il pun ei), oameniii se inghesuie sa munceasca in Dubai.
Ai zice ca este un oras evoluat, insa mie mi s-a parut ca religia are un rol puternic, chiar si pentru straini.
Fiind Ramadan, restaurantele erau inchise in timpul zile, aveau ce se numeste “food court”, adica un loc izolat unde se manca fast food. Ca sa ajungi la el trebuia sa treci de un fel de paravan si apoi ti se dezvaluia “pacatoasa” lume a oamenilor care nu posteau si infulecau aripioare de pui picante cu cartofi prajiti si Coca Cola.
Alte aspecte ciudate: aveau tot felul de pancarte, ales la plaja. Una dintre ele m-a mirat pentru ca spunea: “Do not show affection in public”, adica sa nu iti arati afectiunea in public. Nu aveai voie sa te imbratisezi, sa te saruti, sa te atingi. Prietenul meu imi spunea ca un cuplu a fost arestat pentru ca se sarutau in masina. Uau!
Ca strain, daca vrei sa consumi alcool, trebuie sa ai un permis special care iti permite acest lucru.
Un alt aspect: tot ca strain, nu aveai voie sa ai geamuri negre la masina, insa arabiii aveau voie.
De asemenea, nu aveai voie sa te uiti insistent la sotia unui arab.
Tot legat de acest aspect: vedeam in mall-uri barbatii mergand in fata, femeile in spatele lor. Prietenul meu glumea cu mine si imi zicea ca ar trebui sa fac la fel. M-am uitat la el cu o privire si a inteles ca el este cel care trebuie sa mearga in spatele meu. Glumesc, desigur. Intr-un fel… 😀
Lucrurile astea mici mi-au taiat din entuziasm, sa fiu sincera. Si eram in Dubai, unul dintre cele mai emancipate orașe din lumea araba, nu vrea sa ma gândesc cum este in alte părți.
Nu am încercat nicio mâncare speciala, când ieșeam seara la restaurant, mâncam mâncare internațională. Atunci a fost prima data când am încercat cartofi dulci și m-am îndrăgostit de ei.
Cineva îmi sugera sa ma mut acolo, pentru ca salariile sunt mult mai mari. Cum as putea trai eu asa, privata de libertate, când libertatea este una dintre cele mai mari valori ale mele?!
Si apoi o sa imi fie dor de copaci. Eu am nevoie de natura ca e aer. Sa nu pot sa imi scot eu piciorusele pe iarba, sa nu pot eu sa stau la umbra unui copac, sa nu imi atingă fața o ploicica (poate doar o furtuna de nisip, ca din asta au)….
Prețurile. Oi, preturile sunt explozive acolo. Chiar este un oraș de lux. Nu pleca in Dubai daca nu ai bani. Hotelurile sunt destul de scumpe, mai ales cand este “sezonul”, lunile octombrie-aprilie.
Un moment care m-a marcat: mergeam spre dupa-amiaza spre plaja ca sa vad cum arata. Nu de alta, dar baie sau plaja clar nu faceam. M-as fi pârlit instantaneu. La un moment dat am vazut o enorma cladire care se construia aproape de Jumeirah Beach. Pe la etajele 15-20 se vedeau oameni care sudau. Pe caldura aceea! In sauna crunta! Numai mergand simteam cum am nevoie de oxigen sa respir, dar sa stai la acea inaltime, sa sudezi.
Dupa ce mi-am terminat plimbarea pe plaja, i-am vazut pe muncitori cum plecau obositi, murdari, plini de sudoare catre un autobuz vechi, fara geamuri, unele erau acoperite cu carpe. Mi s-a facut mila si in acelasi timp m-am umplut de nervi. Intr-un asemenea oras, cum naiba nu iti permiti un autubuz cu aer conditionat pentru sarmanii oameni? Ca sa nu mai zic, munca in acele conditii se numeste exploatare.
Si daca cineva ar zice ca la ei in tara sunt si mai saraci, as zice ca asta nu da dreptul nimanui sa ii exploateze, sa nu ii trateze ca pe niste oameni.
Asa ca Dubaiul a avut pentru mine un gust dulce-amar. Pe de o parte extazul la vederea acelor cladiri impunatoare, pe de alta parte realizand cine de fapt le construieste, am ajuns sa ma intreb: oare nascandu-te intr-o tara saraca, le da dreptul altora sa se poarte de parca ai fi mai putin uman, mai putin demn decat ei? Le da dreptul altora sa se poarte cu tine cu mai putin respect?
Orasul a avut pentru mine aspecte pozitive, dar si negative. Nu pot sa nu merg undeva sa nu le observ pe toate, chiar daca sunt in vacanta si teoretic ar trebui sa ma simt bine si sa imi vad de ale mele. Nu pot.
Pe langa cele enumerate mai sus, au si locuri frumoase unde poti merge si vizita. Unul dintre ele a fost Burj Khalifa, cea mai inalta cladire din lume, am urcat in el, (100 de euro este biletul, apropo), are 148 de etaje, iar de acolo au o priveliste fantastica asupra orasului.
Locuri pe care le-am vazut in Dubai:
Acvariul, care a fost ca un vis pentru mine. Pe langa bazine, la un moment dat intri intr-un tunel, tavanul si peretii sunt facuti din sticla si vezi pestii, rechinii, pisici de mare cum se plimba pe deasupra capului tau. Fascinanta experienta.
Burj al-Arab– este un hotel de lux in forma de barca cu vele, singurul de 7 stele din lume. La 321 de metri înălțime este cea mai înaltă clădire din lume folosită exclusiv ca hotel. Este situat pe o insulă artificială, la 280 m depărtare de plaja Jumeirah, fiind legat de țărm printr-un pod privat curbat.
Dubai Mall- este unul dintre cele mai mari malluri din UAE, impresioneaza prin arhitectura, este foarte apropape Burj Khalifa. In interiorul acestui mall se afla si acvariul de care am scris mai sus.
Dubai Marina– este un sector din Dubai care cuprinde mai multe cladiri: malluri, universitatea americana. Are peste 200 de cladiri inalte si zgaraie-nori. La finalizarea poiectului se pare ca va fi cea mai mare structura plutitoare construita de oameni.
Sheikh Zayed Road- nu credeam sa scriu despre un drum vreodata, dar uite ca o fac. Este imens, este impunator, este o dovada al ambitiei. Sheikh Zayed Road este cea mai mare autostrada din UAE. Zayed a fost un seic, principala forta care a contribuit la formarea UAE. Pe numele sau intreg Zayed bin Sultan Al Nahyan a condus UAE timp de 33 de ani: 1971–2004.
Concluzie:
Totul la Dubai mi s-a parut ca striga bani, distractie, petreceri, lux, megalomanie.
Desigur ca sunt recunoscatoare ca am vazut acest loc. In acelasi timp, nu pot sa trec cu vederea nedreptatile pe care le-am observat, privarea de libertate, reguli absurde, urmat orbeste. Nu am cum sa bag sub pres asa ceva pentru ca ele exista.
Cand m-am intors acasa si am aterizat pe aeroportul din Otopeni am simtit libertate. Si am inceput sa apreciez ce avem aici: oamenii, natura. As recomanda acest oras? Da, ca si experienta. M-as intoarce acolo? Nu. Cu siguranta nu in iunie, nu cand este Ramadan, nu cand este asa cald.
As fi curioasa, daca as vizita cand este “sezonul” cum mi s-ar parea.
In orice caz, multumesc pentru aceasta experienta, pentru ca am vazut cum este “si la altii”, pentru ca astfel de experiente iti deschid ochii, mintea si sufletul.
[:]
