Aceasta este o poveste adevarata si frumoasa, asa cum imi place mie sa traiesc. Si imi dau seama ca traiesc aceste experimente atunci cand ma deschid catre oameni, catre nou.
Ceea ce se anunta a fi o sambata oarecare, obisnuita, s-a dovedit a fi o sambata plina de bucurii, lucruri bune si invataminte.
A inceput ca o zi normala, cu munca, lucruri de rezolvat. Spre seara nu aveam niciun plan maret. Poate sa ma uit la un film dupa ce aveam sa imi termin treburile. Sa fiu sincera, pe un asa frig de iti tremura si unghille si ti se inrosesc urechile, mare chef de iesit nu am.
Este chiar o placere si o bucurie sa stau cu plapumioara sau mai nou cum se poarta, “pilota luata din Ikea cu cel mai inalt grad de retinere a caldurii”, cu un ceai cald si un film simpatic. Ma gandeam cu drag la asa imagini. Asta se intampla sambata, pe la un 4 dupa-amiaza, sa zic asa.
Un gand il aveam la plapumioara, film si ceai, celalalt gand spera ca ceaiul sa fie acompaniat si de niste minuni de dulciuri turcesti. Turkish delights ce fusesera comandate cu luni in urma si care nu pierisera din mintea mea zgubilitica care se gandea cu nesat la acele delights-uri cum imi vor incanta curand papilele gustative.
Acestea urmau sa imi vina chiar in sambata cu pricina, trimise de catre un prieten de-al unui prieten ce urma sa viziteze pentru cateva zile Bucuresti.
La orele 16 asadar, gandul la plapumioara si la dulciurile turcesti.
Stabilesc cu prietenul prietenului sa ne vedem pe la un 19 sa imi aduca mult doritele rasfaturi.
Soseste ora cu pricina. Eu imbracata ca o floricica intr-o rochie cu floricele. Vazusem de dimineata, inainte sa ies pe usa, soare. Uitasem insa ca in aceasta perioada, soarele nu poate sa fie decat inselator. Mie mi se paruse ca seamana a primavara. Si prin urmare m-am imbracat adecvat.
Dau sa ies afara. Un ger de iti crapau dintii in gura. Dar ma duc la intalnire. Ce nu fac eu pentru un dulce?!
Ma vad cu prietenul prietenului la o cafenea. Acesta mai venise cu un prieten. Stam un pic de vorba, nu vreau sa am obrazul gros, sa iau bunataturile si sa o sterg ca o hoata. Ce-i drept, imi trecuse acest gand prin capusor. Ma gandeam si ca poate se razgandesc si nu imi mai dau delights-urile.
Bineinteles ca mintea mea o luase pe camp. Oamenii, de treaba, mi le-au intins de cum am ajuns.
Cum le-am vazut, le-am si bagat in geanta.
Incepem sa povestim cum este prin Romania. Prietenul prietenului, imi spune ca se simte inselat de fetele din Romania. Ca nu spun adevarul. Ma simt cu musca pe caciula. Vreau sa par interesata de acesti oameni, dar nu ma gadesc decat la delights-uri si la plapumioara si la caldurica. Ce-i drept ma luase asa de tare frigul, ca nu prea imi ardea de socializare si asteptam cu nerabdare sa fiu doar eu si patul meu. Oamenii, bietii de ei, nu aveau nicio vina, da stiti cum este cand ti-e frig tare si nu mai ai chef de nimic.
Comandam cate un ceai si incet-incet incep sa ma relaxez si uit de bunataturi. Am cam fost dezamagita de mine sa fiu sincera. Pai sa uiti asa repede de delights-uri. De la un ceai, doi baieti si o poveste??
Dupa un timp, ma intreaba ce fac mai tarziu. Le spun ca mi-e frig tare ca am fost si eu inselata de vreme si ca vreau sa ma duc acasa.
Ei zic: Pacat. Mergem sa luam cina la niste prieteni portughezi.
Eu, in gand: “Cina ?” “Alti oameni? Si pe deasupra si portughezi?”
Portugezii sunt cam faini, sa va spun drept.
Ei: “Am fi noi 3, inca doi prieteni de-ai nostri, tot din Turcia, plus o romanca. Portughezii sunt prietenii romancei.”
Eu, cu voce tare: “Merg.”
Eu, de data asta in gand: “ Tradatoareo. Plapumioara o sa fie dezamagita.”
Tot eu, tot in gand: “Lasa ca ma mai intalnesc eu cu plapumioara. Dar cu turcii si portughezii cine stie cand.”
Tot eu, la fel, in gand: “Bine.”
Vedeti voi, cand zici “da” la ce ceva trebuie sa o faci din toata inima. Nu merge cu jumatati de masura, ca nu iese nimic. Trebuie ca tu sa te pui de acord cu tine.
In urmatoarele 15 minute ma intalnesc cu ceilalti doi turci si cu romanca.
Habar n-am cum ii cheama. Facem cunostinta pe fuga pentru ca ne grabim. Chemam doua taxiuri, fata romanca imi dicteaza adresa si pornim. Inainte sa urcam la portughezi in apartament, ne oprim la o farmacie. Intram toti 6. Doua fete, 4 baieti. Toti cei aflati in farmacie se opresc si se uita la noi. Baietii “nostri” erau acoperiti cu glugi si fulare, din cauza frigului. Cred ca i-am salvat de paznic cu rochita mea cu floricele. Macar pentru asta a meritat sa indur zgribuleala.
Urcam la portughezi. Ne prezentam zambitori, cu vin la noi. Ei ne pupa. Cica asa se poarta pe la ei. Eu sunt multumita de aceste pupaturi si imbratisari. Daca asa se poarta la ei, abia astept sa ma duc in Portugalia. Ce-i drept, imi doresc de ceva timp sa vizitez Lisabona.
Dupa ce ii vizitez la ei acasa, o sa va spun daca le plac intr-adevar pupaturile sau voiau doar sa guste obraz de roman/ turc.
Ei, o familie de portughezi mutata temporar in Romania. Mai exact sotul venise cu serviciul aici pret de cateva luni. Sotia si cei doi copii ai sai, venisera sa petreaca sarbatorile alaturi de el.
Foarte primitori, deschisi, zambitori. Ma simteam ca si cum venisem in vizita la neamuri.
Am intrat in sufragerie, am facut cunostinta, am stat un pic de vorba.
In timpul acesta chiar ma gandeam: acum cateva ore aveam un plan, acum se intampla cu totul altceva si sunt fericita ca este asa. Ador sa cunosc oameni noi, frumosi.
Am petrecut cateva ore povestind, mancand, ascultand muzica, uitandu-ne la filmulete despre Portugalia. Dupa vizionarea lor imi doresc si mai mult sa vizitez aceasta tara.
Mancarea gatita, care ne-a fost servita, era tot portugheza. La aperitiv, un fel de branza ce seamana cu cea de burduf la noi, doar ca era mai cremoasa si mai putin parfumata. O intindeai pe o felie de paine facuta la cuptor, se aseza frumos, ca untul. Delicioasa!
Apoi peste. Cod cu tot felul de minuni in el, la cuptor. Servit cu salata. Arata ca o mancare gratinata. In timp ce mancam, ei mi-au spus reteta, dar nu am retinut decat felul de peste, in rest eram preocupata sa savurez macarea. Grozava! Iar aceasta nu era doar reactia mea, ma uitam si la ceilalti: se bucurau la fel de mult ca si mine de ea. Chiar unul dintre noi a spus: “Mancarea dumneavoastra ma face fericit.”
La desert am avut un fel de orez cu lapte ca la noi, numai ca era facut la cuptor. Foarte bun si acesta.
Ca si bautura am avut vodka cu suc de capsuni. Dulce si alcoolic. Perfect!
Familia portugheza incepe sa ne spuna ca lor le place sa aiba invitati in casa, locul unde se simt confortabil. Sa gateasca si sa manance impreuna. Spre deosebire de romani, carora le place sa iasa in oras si sa pastreze casa ca pe un spatiu intim.
Acum zic eu, depinde si de roman. Ca sunt multi, mai ales in afara capitalei care invita si in casa. Dar aici in Bucuresti, da, majoritatea ies in oras. Pur si simplu mai simti nevoia sa vezi si altceva in afara de birou si casa.
Ne uitam la filmulete despre tara lor si ii urmaresc cum povestesc cu mandrie despre Portugalia, cum nu se vad traind in alta tara. cum le este dor si abia asteapta sa se intoarca.
Imi este drag sa ii vad pe altii cum povestesc cu drag despre tara lor. Si noi ar trebui sa facem la fel. Avem cu ce ne mandri. Oare cand o sa intelegem acest lucru?
Pana cand o sa intelegem noi cum sta treaba, sa luam exemplu de la altii. Poate invatam ceva.
Dupa cateva ore de petrecut timp de calitate, este vremea sa ne luam ramas bun de la gazdele noastre si sa le multumim pentru ospitalitate.
Sa recapitulam: acesti oameni din Portugalia, abia venisera in Romania, sotia si copiii doar pentru cateva zile si ne invitasera pe noi niste straini, la masa.
In caminul lor, in intimitatea lor, dandu-ne din timpul, spatiul, mancarea lor.
Cum sa nu apreciezi asa oameni si sa nu fii recunoscator?
Pentru mine a fost o adevarata placere sa cunosc atatia oameni frumosi intr-o singura seara. Am numit-o “seara surpriza” si imi dau seama ca s-a intamplat si datorita faptului ca m-am ascultat, ca am simtit ca este in regula sa imi insel plapumioara cu turci si portughezi, pentru ca m-am lasat dusa de val, am fost “flexibila” cum s-ar spune si nu am vrut neaparat sa ma tin de “planul” meu.
Dupa mine, la cat mai multe de astfel de seri surpriza, le astept cu drag!
