Viata fara Facebook

Reading Time: 5 minutes

Am decis, acum cateva luni, sa renunt pentru o perioada la Facebook. Simteam de ceva timp ca vreau acest lucru si prin urmare am si facut-o. Nu decisesem ziua in care voi face acest lucru, dar s-a intamplat intr-o duminica seara. M-am interesat cum imi pot dezactiva contul de Facebook fara sa imi pierd datele, stiind ca voi reveni atunci cand voi simti nevoia sa revin.

Am stiut ca este decizia buna si atunci cand am apasat butonul “dezactiveaza”, iar a doua zi am simtit bucurie si libertate.

Intram destul de des si chiar daca nu as fi vrut, tot intram. Parca mana mea dreapta se ducea involuntar si apasa pe iconita numita “Facebook”. Cateodata ma chinuiam sa nu imi duc mana acolo, ba o mai si certam, dar nu stiu cum facea, cum ma pacalea, ca apasa iconita alb-albastra. Ce mana obraznica! Dar mai mult degetul aratator care apasa si facea "click".

Mi-am zis ca nu se mai poate si iaca, decizia luata si actiunea infaptuita. Nu se mai putea pentru ca nu mai puteam fi dependenta, in mod stupid, de asa ceva.

Nu mica mi-a fost mirarea cand, dupa cateva zile, ma intrebau prietenii ce s-a intamplat, daca sunt bine. “Esti ok, s-a intamplat ceva?” sau “Pe bune, cum ai putut face asa ceva?” sau “Suntem in 2014, cum sa traiesti fara Facebook?” Altii nici macar nu au observant ca nu mai am cont.

Ei, uite cam am trait foarte bine fara Facebook, ba chiar m-am simtit foarte vie.

“Oare Facebook-ul asta imi determina mie starea de bine?", ma gandeam. "Daca am Facebook sunt bine, daca nu, s-a intamplat ceva prapastios, ma ascund, sufar?" Oare asa de multa putere i-am acordat acestei aplicatii, incat atunci cand cineva se hotaraste pur si simplu sa nu o mai foloseasca, s-a intamplat ceva grav?! Really now…

Am inceput sa imi pun intrebarea: ce ne determina sa fim asa de “dependenti” de Facebook?

Nevoia de conectare. Aceasta este o nevoie umana si simtitm in mod natural nevoia sa ne conectam cu prietenii, cu cei apropiati. Credeti insa ca Facebook ne satisface cu adevarat aceasta nevoie? Pentru mine raspunsul este foarte clar: NU. Ma pune intr-adevar in legatura cu oameni dragi, cunosc alti oameni frumosi, dar adevarata conectare inseamna altceva.

Conectarea reala este atunci cand te intalnesti cu un om, te uiti in ochii lui. Atunci cand razi impreuna cu el, cand povestiti, cand va aduceti aminte, cand beti un ceai unul langa celalalt, cand faceti ceva amuzant, cand iti da o imbratisare, cand suntem apropiati in adevaratul sens al cuvantului.

Asa ca, daca vrei sa te conectezi, iesi afara, iesi in lume, nu pierde vremea pe Facebook.

Nevoia de a impartasi un gand, o emotie, o stare. Si asta tot o nevoie de conectare este. Am inceput sa observ la oameni aceasta dorinta tot mai puternica: sa se exprime pe ei intr-un mod cat mai autentic, cat mai real.

Pe mine personal Facebook-ul m-a ajutat in aceasta privinta. Imi place sa scriu, sa impartasesc

Este un mediu in care te simti in siguranta. Foloseste-l. Dar fii real in tot ceea ce impartasesti, nu te minti, acest lucru nu iti foloseste la nimic, doar te indeparteaza de tine.

Si asta este doar un inceput. Adevarata putere de exprimare vine tot atunci cand o faci in fata unui om.

Nevoia de a fi validati. Si aici ma gandesc la like-urile pe care ni le dorim atunci cand publicam ceva. Nu este nimic rau in dorinta de a fi apreciati de catre alti oameni, dar vezi sa nu depinzi de asta. Primul om care trebuie sa te aprecieze, sa te placa si sa sa te valideze, esti chiar tu insuti. Atunci cand faci acest lucru, validarea celorlalti vine ca un "bonus", te bucura, dar nu depinzi si nu te agati de el. 

Concluzia, din nou: Facebook-ul este o unealta, un ajutor. Deci noi ne folosim de ea, nu ea de noi.

Sa nu uitam si ca multi oameni pun “statusuri” de dragul altora, ca vor sa “para” cumva, vor sa dea bine. Dar asta este problema lor. Eu i-as intreba insa, pe fiecare in parte: tu pentru cine traiesti? Pentru tine sau pentru altii? Si i-as ruga sa nu imi raspunda, raspunsul este de la ei, pentru ei.

Newsfeed-ul. Te uiti pe “peretele” ala si vezi cum toata lumea face cate ceva. Parca te apuca zapaceala. Ai impresia ca toata lumea face ceva minunat, ca fiecaruia i se intampla ceva grozav numai tie nu. Sau crezi ca poate ar trebui sa faci si tu ceva. Nu este asa. Nu "trebuie" nimic, relaxeaza-te. Sa nu uitam ca “toata lumea” curpinde mai multi oameni, iar tu esti unul singur. Si tu ai facut poate ceva minunat si a ajuns, unde crezi? Tot pe Facebook. Si au vazut altii, si i-ai frustrat pe alti oameni la randul tau. S-au i-ai bucurat.

De acum incolo, cand vezi pe Facebook ca cineva ca a facut ceva frumos, ca a mers intr-un loc fain, bucura-te. O sa iti vina si tie randul. Cine stie cat a asteptat acel om, acea vacanta?! Sau cat a muncit pentru ea. Nu ai de unde sa stii. Cand iti pare rau ca altii fac si tu nu, tot tie iti faci rau. Bucura-te pentru ceea ce au altii, ca sa ai si tu, ca acel lucru sa vina si la tine. 

Si, iarasi, sa nu uitam ca sunt oameni care pun poze grozave tot ca sa dea bine. Imi aduc aminte cum o prietena pusese o poza in care spunea ca este in Maldive si ea era in… Bulgaria. Parca seamana una cu cealalalta, nu?

Nu toti oamenii care pozeaza in “fericiti” inseamna ca sunt asa. Nu ai de unde sa stii ce este in viata lor, daca nu ii cunosti foarte bine. Imi aduc aminte o gluma pe care o vazusem tot pe facebook: “Iti doresc ca viata ta sa fie la fel de frumoasa cum pretinzi ca o ai, pe Facebook.”

Uite una tare: oamenii carora le pasa cu adevarat de tine si vor sa stie cum esti, cum te simti, te suna sa vada cum esti, sa va intalniti. Daca nu au numarul tau de telefon, inseamna ca nu sunteti asa apropiati. Cum poti sa zici ca esti apropiat de un om daca nu l-ai intalnit? Faptul ca "va conversati" pe Facebook sau pe orice alt mediu sau aplicatie online, nu inseamna ca sunteti apropiati. Nu esti cu adevarat apropiat de om decat dupa ce il intalnesti, sa il simti ca este acolo, cu adevarat, langa tine.

Acum, dupa cateva luni fara Facebook, m-am intors. Cu o alta perpectiva, bineinteles. Intodeauna cand te detasezi de o situatie, atunci cand, dupa un timp, o privesti din nou, o vei vedea altfel. Mai relaxat, mai real, o vei vedea asa cum este de fapt. Important este sa alegi sa privesti in alta parte pentru un timp.

De ce m-am intors? Pentru ca asa cum am mentionat, este un bun mijloc de informare, o modalitate de a lua legatura cu oamenii (observati ca nu mai folosesc termenul “conectare”), de a crea si participa la evenimente frumoase, de a face cunoscut  ceea ce fac. Pentru ca, recunoastem cu totii, multi oameni sunt pe Facebook.

Acum, eu nu zic ca facebook este rau. Nu zic ca este nici bun. Zic doar sa il folosim asa cum este si a fost creat: o aplicatie pe internet, o unealta care ne ajuta sa facem ceva. Sa nu ii acordam o importanta mai mare decat are.

Daca ai chef sa iti dezactivezi contul de facebook pentru o perioada, iata cum se face:

Meniu—Settings—Security- Deactivate your account. Acolo te intreaba motivul pentru care vrei sa pleci. Daca vrei sa nu ti se piarda datele, alege “This is temporary. I’ll be back.” Cand te intorci totul o sa fie la fel, nu trebuie sa iti faci griji in privinta asta.

Lucrurile cu adevarat importante nu se intampla pe Facebook, ci afara, in lumea reala. Facebook-ul este intermediarul, este mesagerul.

Acum nu iti zic sa iti dezactivezi contul de Facebook. Doar daca simti sa iei o pauza, sa vezi cum este. Asculta-te si fa cum simti.

Ce fac daca nu mai folosesc asa de mult Facebook? Citesc mai mult, am mai multa grija de mine, sunt centrata mai mult in interior decat in exterior, adica sunt mai atenta la mine, la ce vreau eu, decat la ceilalti.

Iar eu una, am chef mai mult de realitate. Eu am chef sa ma conectez cu oamenii, asa ca ies sa ma intalnesc cu ei. Tu cum alegi sa faci? 😉

 

Te-a inspirat acest articol? Da "share" si prietenilor tai ca sa stie si ei cum este viata fara Facebook. Multumesc!

Lasă un răspuns

Close Menu