10 lectii pe care le-am invatat in 2018

Reading Time: 9 minutes

Anul acesta a fost unul interesant pentru mine, dar per total unul bun. Am simtit ca am mai crescut un pic, ca am mai invatat cate ceva.

Uitandu-ma inapoi, nu as fi crezut ca as fi ajuns la acest nivel si sunt mandra de acest lucru.

Inainte luam lucrurile “asa sunt si asa ar trebui sa fie”, fara sa ma gandesc ca poate, pot sa schimb ceva in acea situatie sau pot sa imi schimb perspectiva.

Sa-ti dau un exemplu. Am intalnit oameni pe care i-am intrebat daca le place locul de munca in care sunt si ei mi-au raspuns: “Nu, dar m-am obisnuit.” Adica nu le place, sunt frustrati din aceasta cauza, dar totusi stau acolo. De ce? De frica, desigur. Ca nu vor gasi un alt loc mai bun, le este frica sa incerce, nu vor sa iasa din zona de confort (ca sa iti gasesti un alt loc de munca trebuie sa incepi sa te gandesti cam ce ti-ar placea sa faci si sa treci la treaba efectiv. Adica sa aplici, sa mergi la interviuri. Ceea ce presupune si un efort in plus.)

Tot timpul avem loc sa evoluam, sa crestem, este menirea noastra pe acest Pamant. Ca si in natura, plantele cresc, exista cicluri, noi fiind natura, ca doar aici traim, avem acelasi scop.

Cred ca lectiile la care ma gandesc m-au ajutat sa ma apropii si mai mult de mine, sa ma cunosc mai bine.

Si desi unele au fost grele si dureroase, am invatat ce pot sa tolerez, care imi sunt valorile, ce sa fac mai bine data viitoare.

* Aceste lectii nu sunt in ordinea importantei, ci sunt asa cum mi-au venit ele in minte.


1. Ca oameni nu sunt intotdeauna cine zic ca sunt sau cine par ca sunt

Chestia asta m-a lovit frontal si m-a dezechilibrat pe moment.

Eu sunt un om foarte deschis si povestesc ce vrei tu, te ajut asa cum pot (uneori fara sa imi ceri ajutorul), am (sau mai degraba aveam impresia), ca toti oamenii sunt buni si vor si ei la randul lor sa te ajute.

Gresiiiit. Oamenii au fost buni la baza, atunci cand s-au nascut, dar apoi, din cauza experientelor avute, au uitat de puritatea inimii lor si s-au transformat.

Nu toti, desigur. Atunci cand au fost raniti, unii au decis sa contiue sa fie buni, altii si-au construit un zid de izolare in jur, altii au intrat in defensiva, in atac. Au impresia ca ceilalti vor sa le faca rau, vor sa fure ceva de la ei, asa ca dezvolta tot felul de tertipuri sa insele, sa minta.

Unii, si majoritatea de fapt, sunt inca raniti si actioneaza din acel loc, fara sa le pese cu adevarat de tine.

Anul asta, mai mult decat in alti ani, am invatat sa ma protejez. Sa raman deschisa, iubitoare si totusi sa m protejez. Sa nu ma mai deschid asa de usor, sa vad cu cine am de-a face. Sa cunosc persoana din fata mea mai bine, sa spun ce gandesc, dar mai ales sa imi ascult intuitia. Intuitia nu te inseala niciodata. Este busola ta.

Stii, atunci cand te intalnesti cu cineva, stai de vorba, iar dupa ce va despartiti te simti ori mai usor, mai vesel si linistit, ori mai agitat, nervos? Ei, este in functie de cum ai interactionat cu acel om. Unii pot sa iti dea energie, atii sa ti-o ia.

In functie de acest lucru, tu cu ce fel de oameni vrei sa iti petreci timpul?

2. Sa imi dau mai intai mie si apoi celorlalti

Asa cum scriam mai sus, obisnuiam sa ajut oamenii cu orice pret. Chiar daca mie nu imi era bine, eu tot te ajutam daca nici tie nu iti era bine. Te ascultam, te sfatuiam si continuam sa fac asa chiar daca eram epuizata. Persoana respectiva era mai bine dupa ce o ajutam, dar eu ma tavaleam pe jos. Pentru ca, ajutand-o, ii dadeam de la mine. Din ce nu aveam.

In urma unor intamplari, mi-am dat seama ca nu ma vreau sa fac asta pentru ca nu imi este bine. Si daca nu am eu grija de viata mea, cine sa aiba?

Iar pe unii oameni poti sa ii ajuti si tot sa nu le ajunga. Unii oameni ar trebui sa se ajute si singuri, ca doar suntem adulti, nu-i asa?

Ajuta-i pe ceilalti cand poti cu adevarat. Cand esti tu bine, cand esti detasat de problemele lui. Avem tendinta sa empatizam cu problemele celorlalti si sa le consideram si problemele noastre. Dar, din nou, asa cum am mai scris, fiecare este adult si are puterea sa se ajute singur. Nu trebuie sa salvezi pe nimeni.

3. Sa fiu draguta, dar sa nu accept rahaturi din partea nimanui

Asta este mare lectie in viata mea. Am crescut fiind invatata sa fiu “fata buna, fata draguta, fata de treaba” si de-a lungul anilor am acceptat multe. Prea multe. Tot de-a lungul anilor am invatat sa ma exprim, sa spun ce vreau, sa spun ce simt. Nu mai tac.

Asa ca lectiile, si de fapt nevoia de a spune ce simt, s-a intalnit la un moment dat cu limitarea de a fi “fata buna”. Ups. Experientele care mi-au iesit in cale in acest an m-au invatat tocmai acest lucru: sa pun limite, sa ma cunosc, sa invat ce pot sa tolerez si sa exprim acest lucru.

“M-a deranjat acest lucru?” O spun. Nu pot sa o mai tin in gat. Ca acolo simteam ca sta, in gat. Incercam sa o duc in jos, sa o diger, dar nu, ea voia sa iasa.

Si cu ocazia asta am invatat cat de sanatos este sa te exprimi, sa nu mai treci peste tine, doar ca sa accepti rahaturile celolalti.
Si exprimarea asta poate sa iasa cu dragalaseie, cu calm, cu furie, cu plans. Important este sa iasa. In timp, o sa se echilibreze. Nu mai trece peste tine, peste ce vrei sa exprimi. Vorbeste.


4. Sa cer ajutorul atunci cand am nevoie

Daaaa. “le fac eu pe toate, eu pot”, ca in cantecul acela “eu pot, eu sunt magician”. Nu, nu esti. Esti om. Cateodata ai nevoie de ajutor si trebui sa il ceri pentru ca altii nu iti pot citi gandurile.

Sa ceri ajutorul incepand de la problemele cele mai profunde pe care le ai, traume din copilarie si aici sa vorbesti cu un specialist sau cineva in care ai incredere dar doar pentru a te descarca, nu pentru a ti le rezolva, DOAR tu ai puterea sa ti le rezolvi, pana la a cere ajutorul/sfatul in materie de imbracaminte, sa zicem, sau daca nu iti place jobul, sa vorbesti cu un coach, sa te indrume catre ceva mai bun. Sunt doar cateva exemple.

Un lucru este sigur: intotdeauna exista solutii! Exact ca in matematica: orice problema are cel putin o solutie. Important este sa te duci catre ea.

Si sa fim seriosi: nu poti sa le faci si sa le stii pe toate. Este firesc, asadar, sa te indrepti catre cineva cu mai multa experienta, cu mai multa expertiza.

Si cu putina rabdare, ai incredere ca se va rezolva.

5. Sa nu stau intr-o stare proasta mai mult decat este nevoie

TOATA lumea are stări proaste! Stiu ca suntem obișnuiți sa ne afisam mereu “pozitivi”, pe internet ii vezi pe toti zambitori, asa ca ai impresia ca numai la tine in curte ploua, pe cand la altii este soare si iarba verde.

Nimic mai fals. Poti sa vezi o față zambitoare, dar in interior sa sufere. Tu nu ai de unde sa stii, mai ales daca vezi doar o poza si nu cunosti acea persoana.

Cand am o stare proasta, pentru mine este important sa stau cu mine, sa am grija de mine, de sufletul meu, asa cum faci atunci cand esti bolnav. Si acum esti bolnav, numai ca iti este ranit sufletul.

Ma interiorizez, vad  ce este aceasta stare, de unde vine, scriu despre ea, posibil vorbesc cu cineva in care am incredere, stau acolo in cuib.

Dupa ce m-am saturat de cuibarit, vad ce pot face. Plang daca asta imi vine, bat o perna, dau la un sac de box.

Apoi: ce am invatat din acea situatie (daca s-a intamplat ceva), pot schimba EU ceva acolo? Pot accepta? Daca nu, vad ce alta alternativa am.

Si am realizat ca nu imi este bine sa stau prea mult intr-o stare proasta. Dupa faza de cuibarit si vazut ce este de facut, imi vad de viata mea. Ies undeva, ma duc sa ma plimb, ma distrez, petrec timp in natura. Ce imi vine sa fac.

Nu ai timp de pierdut doar in stari proaste. Te trezesti la 60 de ani si realizezi ca asa ti-ai petrecut toata viata. Nu merita. Ai doar o viata. Vezi ce poti sa faci BUN din ea.

6. Sa calatoresc mai mult

Asta-i buna. In familia mea, in neamul meu, nu exista asa zisii calatori. Eu, de ceva ani am descoperit ca imi place sa merg in locuri noi, culturi noi, sa vad pe la altii cum este, cum le este viata, cum petrec, ce mananca, cum o ard cum s-ar zice (imi place expresia asta, am invatat-o de curand).

Calatoriile imi relaxeaza mintea si imi deschid perspectivele asupra vietii.

La inceput de septembrie am calatorit prin Venetia, Florenta si imprejurimile lor de una singura. A fost o experienta unica, din care am invatat multe.

La cateva luni simt nevoia de ducă. Sa ma duc undeva, pe alte meleaguri. Abia anul acesta, in 2018, mi–am dat seama cat de important este pentru mine acest lucru.

Daca nu plec, simt o neliniste si nu ma linistesc pana cand…ei bine, plec. Logic.


7. Sa imi iubesc si sa imi accept corpul asa cum este acum

Social media ne bombardeaza cu imagini ale unor fete slabe, fit, perfecte, fara celulita, cu fața impecabila.

Este la moda sa tii diete, sa porți masuri cat mai mici, sa clasifici mancarea ca fiind buna sau rea si daca o mananci sau nu, sa fii si tu bun sau rau, este la moda sa fii aspru cu tine, sa te pedepsesti mergand la sala ca sa consumi caloriile pe care le-ai mancat, nu ca sa iti misti pur si simplu corpul.

Am crezut cu reviste crezand ca trebuie sa arat intr-un anumit fel.

This is freaking bullshit!

Perfectiunea nu exista, iar cand vine vorba de corpul tau, gandeste-te ca este unic. Nu trebuie sa arate ca un alt corp, deoarece nu este acel corp.

Am invatat sa il tratez cu mai mult respect, consideratie pentru ca este singura casa a sufletului meu si este important sa am grija de el.

8.Sa dau drumul mai usor oamenilor, situatiilor care m-au afectat

Obisnuiam sa ma agat de situatii, de oameni, sa ma gandesc zile,luni intregi la ce s-a intamplat, la cum m-au ranit acei oameni. Sa plang, sa ma intreb de ce sau de ce mie, pana cand mi-am dat seama ca acele lucruri s-au intamplat, au fost in trecut si ca unele lucruri se intampla, iar unii oameni nu stiu sa pprocedeze mai bine. Atat ii duce capul.

Mai ales cand se întâmpla sa daruiesc foarte mult, iar cealalta persoana sa se sperie sau sa o ia la sanatoasa, sau si mai rau, sa ma ia de-a gata si sa nu imi daruiasca ceea ce daruiam eu.

Ma simteam ranita, abandonata, dar aici sunt povesti mai profunde, mai vechi.  

Cert este ca am iinvatat sa dau drumul mai usor si nu zic ca imi iese perfect acum, dar macar sunt constienta de acest lucru.

Din aceasta invatare, a facut parte si lectia iertarii. Sa te ierti ca ai intrat in acea situatie, ca ai avut ceva de invatat de acolo, ca celalalt atat a stiut, atat a putut, sa zici multumesc  pentru lectie si sa mergi mai departe.

Din nou, realizezi ca viata este mult prea pretioasa ca sa stai mult in stari negative, care iti otravesc sufletul. Move on.

9. Sa fiu mai blanda cu mine

Oho! Poate cea mai importanta lectie pentru mine! Anul acesta, mai mult decat in alti ani, am invatat ce este blandetea fata de mine. Sa ma tratez ca si cum imi sunt prietena, sa imi vorbesc asa cum ii vorbesc unei prietene dragi, sa ii vorbesc corpului meu asa cum ii vorbesc unui suflet drag.

De cele mai multe ori avem tendiinta sa fim mult prea aspri cu noi, sa ne spunem , chiar daca nu ne dam seama de acest lucru “nu merit, nu sunt suficient de buna”, sa ne criticam, sa ne invinovatim. Suntem mult prea duri cu noi! Cred ca nici cel pe care l-am considera dusmanul nostru cel mai aprig nu ne-ar trata asa cum ne tratam noi insine! Oare chiar vrem asta?

Raspunsul este desigur, logic ca nu. Fii atenta la gandurile tale, la felul cum iti vorbesti, fii constienta din ce spatiu vorbesti/ actionezi:  din spatiul de critica, de pedepsire sau din iubire fata de tine?

10. Sa cer

Orice. O zi libera, bani, mancare, ajutor, sa spun ce am nevoie. Sa spun: “uite, eu asta vreau, asta am nevoie. Putem discuta despre asta?”

Inainte nu ceream ba din rusine, ba ca nu vreau sa deranjez, ba ca nu consideram ca merit. Mai mult decat atat, eu eram cea care dadea. Dadeam si nu ceream niciodata, nimic. Nimic mai nesanatos. Echilibru in toate. Daca tot dai, dai, dai, la un moment dat o sa ti se goleasca traista. Si daca nu stii sa ceri, o sa dai din ce nu ai si o sa fii epuizat.

Suna ciudat “sa cer”. Ce, ori esti cersetor? Dar uite care este lectia aici: trebuie sa fii atent la tine, la nevoile tale si sa exprimi acest lucru. Sa ai curajul sa ceri o marire de salariu, o masina, o casa, iar ultimele doua nu neaparat de la cineva, poate chiar de la tine. Sa iti dai voie. Pe masura ce iti exprimi nevoile vei vedea ca vei avea mai multa incredere in tine, Pentru ca te iei in considerare. Iar increderea va veni si din curajjul pe care il ai si il demonstrezi atunci cand ceri pentru ca te pui pe tine pe primul loc si nu pe ceilalti. Atunci cand ti-e rusine, il pui pe celalalt. “Oare ce va zice, oare ma ma respinge, oare voi fi refuzat?” Dar macar incearca. Si asta conteaza. Ca te exprimi si ii lasi libertatea celuilalt sa spuna da sau  nu.


Cam acestea sunt lectiile pe care le-am invatat in 2018. Cu siguranta mai sunt si altele, dar astea mi-au venit in cap acum. Am simtit ca am crescut, chiar daca uneori nu mi-a fost deloc usor. Dar lucrurile nu sunt menite sa fie intotdeauna usoare, nu-i asa?! Asa este viata. Cu bune, cu rele, cu ploaie, cu soare, cu alb, cu negru.

Tu ce ai invatat anul acesta? Mi-ar placea sa citesc in comentarii, mai jos. Te imbratisez.

Daca ti-a placut acest articol te rog sa il impartaseste si cu prietenii tai, dandu-i un SHARE. Multumesc!

 

Lasă un răspuns

Close Menu