A inceput sa imi placa sa calatoresc. Prin calatorii cunosc, ma cunosc. Prin experientele pe care le am parca dupa fiecare calatorie sunt un alt om. De fiecare data mai invat cate ceva despre mine. Sufletul meu este insetat sa se exploreze, sa se cunoasca. Am pofta sa patrund in adancurile fiintei mele, sa mai descopar cate o comoara.
Parca cu fiecare calatorie ma apropii si mai mult de mine.
Si nu de fiecare data experientele sunt cele mai placute. Cateodata sunt provocata, rascolita, sunt in situatii care ma pun fata in fata cu mine, cu propriile limitari, sunt pusa parca in fata unei oglinzi sa ma uit la mine, la trecutul meu.
Mi se arata si ma vad cat am fost de autentica eu in relatia cu mine si cu altii. Experientele pe care le atragem, locurile catre care suntem indrumati sa mergem, au ceva sa ne arate.
Asa a fost si pentru mine Berlin. Am fost chemata aici sa ma vad, sa ma clarific, sa ma imbogatesc.
Ce am invatat despre mine si despre ceilalti in Berlin dupa o saptamana petrecuta aici cu experiente de tot felul:
1. Am invatat sa ma respect. Sa nu mai trec niciodata peste nevoile mele, peste mine. Sa spun ce vreau, sa cer demn, tare si raspicat ce am nevoie.
2. Am invatat ca nimeni nu este mai presus decat mine sau mai jos decat mine.
Am invatat sa ma uit la oameni asa cum sunt, sa ma mir de cine sunt, dar sa nu ii judec. Ei sunt ei, eu sunt eu. Fiecare are dreptul sa fie asa cum vrea el. Si prin faptul ca nu ii judec, ma uit cu interes la lumea lor si intru si eu acolo. Mari minuni poti sa descoperi in curtea sufleteasca a altui om atunci cand te lasi condus.
Berlinul este populat cu tot felul de oameni, din tot felul de culturi. Suntem atat de diferiti in privinta acestui lucru.. Imbracamintea, felul de a se purta, de a vorbi, de a se manifesta. Tara si cultura din care ne tragem au o mare insemnatate. Acolo ne formam ca oameni, acolo ne educam.
Multi au venit aici desigur pentru un trai mai bun, dar si pentru a se cunoaste mai bine, pentru a cunoaste o noua lume, pentru a-si depasi anumite limite, sau pur si simplu din curiozitate.
3. Am invatat sa ma las sa fiu curioasa si sa explorez cu atentie si alte lumi. Cu siguranta Berlinul este diferit de Bucuresti. Oamenii mi s-au parut diferiti, un pic mai individualisti, dar atat de deschisi catre lucruri noi, catre explorare. Acolo mereu se intampla ceva si toate sunt diferite. Evenimente de arta, expozitii, concerte. Toate altfel.
Berlinezilor le place sa iasa din tipare, le place sa se cunoasca , sa isi dea voie sa fie “altfel” si sa puna in practica acest lucru.
Poate ii ajuta si faptul ca lumea nu se uita ciudat la tine daca esti asa “altfel”. Te lasa in pace, iar faptul asta iti da un soi de siguranta ca este in regula sa fii diferit. Si pana la urma de ce nu ar fi?!
4. Oamenii daca au ceva de spus o spun si o fac in gura mare. Daca ii deranjeaza ceva, la fel. Lor nu le este teama, rusine sa iasa in strada, sa spuna: “NU, eu nu vreau ca acest lucru sa se intample in orasul meu”. Au vrut sa construiasca cladiri peste un parc, oamenii au zis NU, au protestat, au iesit pe strazi. Si nu s-a mai construit nimic.
Chiar intr-o zi eram in centrul Berlinului la Postdamer Platz, iar strazile erau blocate, politisti peste tot. Nu stiam ce se intampla. In cateva minute au aparut protestarii care militau pentru drepturile gay-lor. Cu muzica data tare, strigand sloganuri, cu vuvuzele. Fara conflicte. In timp ce faceam o fotografie a acestui mars, o doamna nemtoaica in varsta mi-a zis ceva in germana, iar eu i-am raspuns: “kein Deutsch”, adica nu inteleg germana, iar ea a repetat intr-o engleza curata, zambind: “in Berlin tot timpul sunt proteste, nu ai de ce sa te sperii.”
Apropo, in germana am invatat doar 3 expresii: “kein Deutsch”, “danke schon”- multumesc, “guten tag”- buna ziua, “auf wiedersehen”- la revedere, “drei”-3, cifra 3. Atat. Mai mult nu s-a lipit de mine.
5. Istoria are un impact mega important a ceea ce esti tu acum. Asa cum trecutul tau te-a format in cine esti tu acum, asa si intr-un oras. Faptul ca s-au intamplat atatea lucruri oribile in acel oras, i-a facut pe oameni mai sensibili, mai uniti, mai deschisi catre ei insisi.
6. Am mai invatat ca avem multe lucruri in comun, lucruri umane. Da, suntem indivizi unici, dar cu totii avem visuri, cu totii avem traume, frici, indiferent din tara din care venim. Cu totii ne dorim sa fim acceptati, iubiti, apreciati. Cu totii vrem sa ne conectam cu altii si cateodata nu o facem din frica de a nu fi respinsi.
Acest lucru l-am invatat la workshopul “Renuntarea la perfectiune” pe care l-am organizat acolo.
7. Oameni frumosi si primitori sunt peste tot. Daca vrei ca cineva sa fie deschis si dragut cu tine, trebuie ca mai intai TU sa oferi acest lucru. Ceea ce esti tu, aia atragi.
Este pusa aceasta eticheta pe nemti ca sunt inchisi. Cineva mi-a spus ca un prieten neamt castigat, este un prieten pe viata. Desi sunt mai precauti si distanti la inceput, o data ce le castigi increderea, vor fi alaturi de tine la bine si la greu.
Eram la un moment dat intr-o statie de autobuz si asteptam sa iau acel autobuz care iti face turul orasului. Ploua, era frig si voiam numaidecat sa intru la caldurica. Autobuzul cu pricina nu se vedea, iar eu ma miscam in toate partile doar-doar o veni. La un moment dat vine un neamt in statie si il intreb cu o voce rugatoarea: “nu va suparati, aveti idee daca aici este statia pentru Sightseeing bus?” El zice ca da. Si apoi il intreb retoric “cand o veni ca am inghetat?!” De parca acel om era salvarea mea.
La care el imi spune ca pot sa iau autobuzul 200, ca are acelasi traseu. Iar eu cum aveam cartela pentru o zi, scuteam si 12 euro cat era turul si vedeam si ce aveam nevoie.
Apoi continua sa imi spuna ca si el ia tot 200 si incepem sa povestim. Era blond, cu ochii albastri, imi transmitea aceeasi distanta, dar in acelasi timp il simteam si cald, deschis.
Era profesor de engleza in Berlin si facea des schimb de experienta cu Canada. Copiii canadieni veneau in Berlin, la el la scoala, iar el mergea cu elevii sai nemti in Canada.
Mi-a mai spuns ca stie ca nemtii au eticheta ca ar fi reci, dar ca nu este asa, sunt doar precauti. Am stat si am vorbit cu el vreo 15 min pana ne-a venit autobuzul in statie.
Am urcat impreuna in el si pe traseu imi povestea despre cladirile pe langa care treceam. I-am propus sa fie ghidul meu turistic, daca tot stie asa de multe. A inceput sa rada, iar eu m-am razgandit repede pentru ca dupa cateva statii a trebuit sa cobor, aveam nevoie urgenta la toaleta. I-am spus si lui asta in timp ce m-am ridicat de pe scaun si imi framantam picioarele in autobuz de nerabdare.
Mi-am cerut scuze, iar el a zis ca este in regula si ca este uman si apoi mi-a aratat unde sa cobor ca sa folosesc toaleta, deoarece cu acest aspect era cam problematic in Berlin. I-am multumit si am tulit-o din autobuz. M-am simtit putin prost, dar mi-a trecut repede. Recunoscatoare pentru acest domn care a fost ghid turistic pana la capat.
Concluzie: Rascolitor acest Berlin. Este in regula sa fii diferit, este in regula sa spui Nu, este in regula sa iti aperi drepturile, este in regula sa te imbraci diferit, este in regula sa ai o coafura diferita, este in regula sa iesi din tipare, este in regula sa urli. Este in regula.
[:]
