Blog

L-am intalnit pe Chris asa cum intalnesc toti oamenii: pe aici, pe acolo. Nu aveam de gand sa scriu despre el, dar o data ce am  inceput sa stam de vorba si sa ne cunoastem, mi-am dat seama ca are o poveste interesanta ce merita impartasita cu ceilalti.

Chris, in varsta de 43 de ani, este un barbat inalt. Si eu am o inaltime considerabila, dar el este INALT. Are doi metri si patru centimetri. Rar mi se intampla sa ma uit la un barbat in sus, sa ma doara ceafa de cat de inclinat imi este capul.
Pe langa faptul ca este inalt, mai este masiv, blond, cu parul un pic lung. Nu mult, pana la umeri doar. Aduce putin cu un surfer australian.

Ca si caracter este un om bland, cu o energie buna, concentrat si hotarat. Are un mers agale, linistit. Parca nu se grabeste nicaieri. Nici n-ar avea unde, doar este in vacanta.

A trait in America pana acum cativa ani, cand, pe nepusa masa s-a hotarat sa se mute in Bangkok, Thailanda.

Dar sa incepem cu inceputul. Chris era un om de succes in America. Avea o casa a lui- ceea ce este mare lucru chiar si la ei, majoritatea oamenilor au ipoteci la casa. Avea o masina si propria afacere. Calatorea prin toata lumea cu grupuri de turisti pe care ii ducea la scufundari.

Ai putea spune ca avea totul. Dar nu, nu avea. Ii lipsea pacea interioara. Chiar si atunci cand mergea la scufundat in niste locuri extraordinare in care altii doar viseaza sa mearga, el tot nu era fericit.
Era furios tot timpul. Daca un turist voia sa vina cu el intr-o calatorie si el nu il placea, nu il primea. Sau daca cineva ii spunea ceva ce il deranja, il dadea pe usa afara.
Am aflat mai tarziu ca tatal sau fusese violent cu el si cu familia lui, de aici venea, cel mai probabil si furia lui.

Totul s-a schimbat in 2013 cand a plecat cu un grup de turisti in Filipine in unul dintre cele mai frumoase locuri de scufundat. A reusit sa se scufunde doua zile, dar in a treia zi a avut un mic accident la urechea dreapta. Doctorii i-au spus ca nu mai are voie sa se scufunde in acea excursie. Iar el mai avea de stat inca 9 zile in Filipine! Venise acolo doar pentru scufundat.

In prima zi s-a infuriat, iar dupa aceste doua zile a trebuit sa accepte situatia pentru ca nu avea de ales. Sau avea. Putea sa aleaga sa stea imbufnat sau putea exploreze celelalte posibilitati. Din fericire a ales a doua varianta. A inceput sa se plimbe prin hotelul in care statea. In mod normal ar fi stat in camera sau intr-un bar, dar ceva i-a spus atunci sa se duca sa se plimbe.

A inceput sa cunoasca oamenii locului si sa stea de vorba cu ei. I-a spus managerului hotelului ca vrea un ghid doar pentru el, care sa ii arate imprejurimile.

A doua zi a primit ghidul cerut, iar acesta l-a dus sa cunoasca locurile din jur. A inceput sa stea mai mult de vorba cu el si a aflat despre acesta ca are o familie, ca se duce o singura data pe saptamana acasa deoarece drumul este foarte lung- la doua ore distanta de hotel. Din cauza aceasta, in timpul saptamanii locuieste undeva in apropierea hotelului. Salariul lui era de 115 euro pe luna.

Si totusi acest om era plin de energie si voie buna, era fericit. Ii spunea ca este bucuros pentru ca are o familie, ca are totusi un loc de munca, ca este sanatos, ca poate sa cunoasca atat de multi oameni veniti din toata lumea.  ACEST om a fost cel care avea sa ii schimbe lui Chris viata pentru totdeauna. Si nu pentru ca facea ceva, ci prin felul de a fi.

In acel moment Chris si-a dat seama ca, desi el le are pe toate, nu este fericit. Mai mult decat atat, era furios tot timpul, nimic nu ii convenea. Imi tot repeta: “Before I was an ashole.”  Adica: “Inainte eram un nemernic.”

Iar acest om pe care il intalnise, ghidul lui, desi castiga atat de putini bani si era departe de familie, era bine.

In timp ce imi povestea acest eveniment din viata sa, ma gandeam: “Iata cum un eveniment care parea dezastruos la inceput- faptul ca nu se mai putea scufunda pentru restul vacantei, s-a transformat in ceva bun. Iata cum un om care apare intamplator in viata ta, iti poate schimba TIE viata. Si nu trebuie sa faca nimic. Doar sa fie.”

Restul vacantei si l-a petrecut cu localnici, turisti, a mers in drumetii. La sfarsitul celor 11 zile, trebuia sa se intoarca in Statele Unite. Insa a intalnit pe cineva care i-a propus sa mearga in Bali o saptamana, iar apoi in Thailanda inca 12 zile. Propunere pe care a aaceptat-o.

Dupa Thailanda s-a intors acasa si si-a anuntat familia si prietenii ca isi vinde tot si se muta in Thailanda. Ei au primit vestea cum altfel decat…socati. Dar bineinteles ca dupa un timp a venit si acceptarea.

“Adevarul este ca dintotdeauna mi-am dorit sa locuiesc intr-o tara precum Thailanda. Initial ma gandisem la Bali, insa este mult prea comercial. Se pare ca excursia mea in Filipine a fost hotaratoare pentru soarta mea. Venise momentul sa fac schimbarile pe care eu de fapt mi le doream de mult timp.”

Cand m-am intalnit cu Chris tocmai venise din Bulgaria. Dupa o vizita de cateva zile in Bucuresti, urma sa plece in Transilvania. I-am povestit un pic despre noi, despre locurile pe care le poate vedea, despre traditiile noastre. Era entuziasmat sa descopere tara noastra.

Dupa Romania mi-a enumerate inca alte cateva tari in care isi propusese sa mearga. Toata calatoria avea sa dureze doua luni de zile. Si avea sa se incheie cu un voluntariat pe care urma sa il faca in Africa, la o rezervatie. Ca si voluntar va trebui sa ajute la ingrijirea leilor, tigrilor, zebrelor, etc. Acest voluntariat il platea EL. Ma gandesc ca se duce acolo pentru experienta. Si ce experienta!
In 2016 si-a propus sa ajunga in alte 28 de tari.

L-am intrebat de unde are venituri. Cu ceva trebuie sa platesti aceste excursii, sa ai un acoperis deasupra capului, sa mananci.
Mi-a spus ca are banii din vanzarea casei, masinei, afacerii. Ca are o pensie- inainte sa aiba afacerea cu sufundari, fusese politist. In urma unui eveniment fusese impuscat si nu a mai putut profesa, prin urmare s-a retras.  M-am uitat la el cu gura cascata. Povestea de parca vorbea despre altcineva sau imi spunea o secventa dintr-un film.
Pe langa aceste venituri, scrie pentru cateva publicatii articole referitoare la locuri bune de scufundat, scrie despre calatoriile sale.

Ce sa zic..lucrurile se aranjeaza intr-un final asa cum este mai bine pentru noi. Chiar daca o situatie pare la inceput inacceptabila, ea se poate transforma in ceva pozitiv. Ne poate schimba viata, spre binele nostru. Important este sa ne lasam ghidati, sa acceptam schimbarea care vine, sa o imbratisam.
I-am urat drum bun lui Chris si cine stie, poate ne vom mai intalni. Undeva. Candva.

Daca ti-a placut acest articol si te-a inspirat, te rog sa dai SHARE si prietenilor tai. Cu totii putem trai viata pe care o visam!